Editura Vinea vă așteaptă sâmbătă, 31 mai, orele 15:00, la Standul Editurii Vinea, C74 Pavilionul C4 din cadrul Târgului International de Carte Bookfest, București, la lansarea volumului de poezie „Dramaturgia lucioaselor funii” de Silvia Goteanschii.

Referințe critice

Primul lucru care îți sare în ochi în cele mai bune poezii ale Silviei Goteanschii [...] este vigoarea și impetuozitatea cu care poeta își descrie feminitatea. Aceasta e o forță de nestăvilit. Este o putere care poate mătura totul în calea sa. Nimic nu i se poate opune și nimic nu-i rezistă [...]. Femeia din poeziile Silviei Goteanschii este una fatală, având, de multe ori, o energie distructivă [...]. Dar autoarea e conștientă atât de părțile luminoase, cât și de cele întunecate ale feminității sale și pare a fi sigură că le poate controla. Oricum, poeziile în care poeta scoate în vileag puterea și fragilitatea feminității sale sunt foarte numeroase și sunt printre cele mai izbutite [...]. Silvia Goteanschii este o poetă autentică, având un farmec irezistibil. [...] Aștept cu nerăbdare și celelalte volume ale autoarei.
Dumitru Crudu

Tânăra autoare simte poezia vieții cu toate fibrele ființei sale și pare că o transcrie pe hârtie, alert, energic, cu naturalețe. [...] Tonul jucăuș alternează cu cel grav, dramatic, textele oferind deschideri spre metafizic. Cucerește autenticitatea versurilor Silviei, libertatea de mișcare printre diferite formule poetice. Intuiția esteticului avantajează scriitura temperamentală, astfel încât întâlnim [...] poeme de o frumusețe misterioasă.
Irina Nechit

Cred că sunt câteva indicii care îmi alimentează optimismul în ceea ce ține de potențialul poetic al Silviei Goteanschii. O imaginație necesară, dar bine temperată, un discurs liber și segmentat cu o intuiție potrivită, o capacitate de potrivire a cotidianului în poezie (ceea ce altă dată s-ar fi numit „poetizarea spațiului”) [...]. Curgerea firească a versurilor/gândurilor e o calitate. E umila mea părere. Rar cine știe să poetizeze stările atât de natural și atât de expresiv („sunt sigură că mi-a fost frică de naștere ca de moarte. / dar n-am s-o las niciodată să creadă că a reușit.” Concluzia e în genul lui Beckett (Așteptându-l pe Godo), numai că invers: se pare că Godo o fi venit de vreme ce nu mai vine [...]. Mi se pare că minunea care este Silvia Goteanschii a și venit!
Mircea Ciobanu


prima pagină

mergi, mergi prin grădina aceasta și ascultă
muzica de chimval
și renunță, renunță la tine în prima parte.
sângele meu prin sângele tău,
aceștia sunt fiorii,
capcane pentru duh și puteri.

ne vom duce unde vom vrea și vom ajunge
acolo de unde am pornit.
în partea a doua să ne ocrotim,
să ne atingem ca și cum am învia morți.

vino după mine,
va fi o lumină moale, apoi una aspră,
apoi toate se vor întuneca.
nu avem preț de răscumpărare în partea a treia.
tot ce avem e o numărătoare inversă,
începe tu, să ne săturăm unul de altul.

nu te opri aici, nu te opri chiar dacă va fi
poticnire.
deschidem o carte de la dumnezeu,
uite, numele meu lângă numele tău
și multe animale frumoase care stau de pază.



până la os

uneori simt
o necunoscută plinătate
ca un soare plesnind
într-un altul mai mic
și timpul împins în pomi
cu farul unei mașini,
se oprește.

sar la gâtul meu / cu cuțitul
și numai o umbră stufoasă
va fi urmărit schimbul
între bine și rău.

ești în mine, știu,
ca un sâmbure care pocnește
și atunci, invazie.

șlefuiesc,
vreau o moarte fecundă.
nu o noapte ruptă, / nu o zi ghemotoc,
nu o inimă în deșertăciune.

foarte rar simt / o nebănuită plinătate,
când scormonesc în mine
ca într-un pământ bun.