La cinci ani de existenta (numarând de la botez incoace), poezie.ro se poate privi daca are curajul sinceritatii fata de sine in oglinda tinuta de membrii ei bacauani. Acest articol a aparut pe 22 februarie in cotidianul "Desteptarea" din Bacau, cu titlul "Agonia.ro, o alternativa la cenaclul traditional/ Scriitorii se coc astazi in ateliere virtuale".
Am scos din textul original pasajele care pentru membrii poezie.ro nu ar fi avut nici o relevanta, pentru ca includeau amanunte despre istoria site-ului, pe care eventualii cititori ai acestui articol le cunosc foarte bine sau le pot afla navigind putin prin incaperile lui. Mentionez ca in articolul aparut in ziar declaratiile membrilor chestionati erau mult mai reduse, din lipsa de spatiu.

Cenaclul Scriitorilor, Cenaclul „Octavian Voicu“, Cenaclul „Avangarda XXII“ sau alte câteva asemenea „institutii“ care incearca in Bacau sa descopere si sa formeze generatii de profesionisti in ale scrisului au de câtiva ani un competitor redutabil.

Tot mai multi iubitori de literatura, creatori sau simpli consumatori, opteaza in ultimii ani pentru alternativa pe care o ofera tehnologia informatiei, un spatiu de manifestare din mediul virtual.

Un exemplu ar fi agonia.ro (poezie.ro) care, de la „nasterea“ sa in 19 februarie 2001 (am putea chiar sa-i uram „La multi ani!“ la cinci ani de existenta) a atras mii de membri, de la elevi aspiranti la statutul de scriitor, pâna la scriitori profesionisti, cu mai multe volume publicate.

(...) Desigur, ca orice comunitate, agonia.ro are lantul sau de slabiciuni. Intr-un „concubinaj“ virtual de ani de zile, nu se putea sa nu apara prietenii, pasiuni chiar, astfel ca de la un punct un comentariu facut pe marginea unui text poate sa fie o chestiune relativa, la fel ca numarul de „lecturi“, pe care ti-l indica un artificiu tehnic din pagina textului.

Printre membrii agonia.ro sunt si bacauani, nu foarte multi totusi. Vârstele, formatiile lor sunt diferite, satisfactiile si dezamagirile pe care apartenenta la aceasta comunitate le-a oferit fiecaruia difera si ele.

Dincolo de toate insa, cei cu care am stat de vorba sustin ca asistam la consolidarea unui fenomen cultural, care daca inca se lupta (fara ca lupta sa aiba in acest caz ca scop o victorie) pentru suprematie cu formele traditionale de manifestare a inclinatiilor literar-artistice, treptat va prima. De ce, cum, ne spun câtiva dintre bacauanii intrati de buna voie in Agonia(e).

Printre ei sunt „nume“ deja cunoscute in Bacau si aiurea, ca Ovidiu Bufnila (creator pasionat de literatura SF, cu numeroase carti publicate si cu mai tot atâtea premii), Cornel Galben (publicist, editor), poeta Silvia Miler (care a debutat in 2005 cu „Lacrima Meduzei“), Dan Mitrut (un tânar creator cu o biografie impresionanta, pasionat de astronomie, astropoezie, astrofolk s.a.m.d., cu texte publicate in antologii nationale si internationale), Gelu Magureanu (poet, al carui volum de debut „Fereastra de dincolo” a fost bine primit de critica, la aparitia in 2005).

Lor li se adauga altii, mai tineri sau mai putin tineri, care gasesc in aceasta comunitate, spatiul lor de manifestare prin cuvânt a trairilor, a opiniilor, a cautarilor, Florina Daniela Bordieanu (publicata in reviste internationale), Diana Mitrut, Alin Iventa, Ionela Stârparu sau altii.

Lucian Muset (rosinante), institutor, 29 de ani:


"Am intrat pe Agonia la sfârsitul lunii ianuarie 2003, invitat de Dan Mitrut, cu care sunt coleg, predam la acelasi liceu. Motivul e destul de greu de descris in termeni reali, pentru ca ar trebui mers la radacina, adica ar trebui sa spun de ce scriu si e o alta discutie, dar daca e sa ma refer strict la Poezie.ro este, oricat de greu ar fi de crezut, motivul zic, impartasirea.

Imi expun trairile in scris pentru a impartasi asta si cu altii si pentru a câstiga eu in primul rând, eu de la ei.

Feed-back-ul e esential, dar, ca orice lucru esential cazut pe mâna oamenilor are si partile lui negative, insa cred ca nu asta face obiectul discutiei noastre. Site-ul e motivant, in special prin feed-back, fie ca e pozitiv, fie ca e negativ, tot motivant ramâne. Iar posibilitatea evolutiei scriitoricesti e reala.

Eu vad transmisia asta de la cel care scrie la cel care citeste ca pe o scrisoare, trairile, sentimentele, alter-egourile noastre sunt in interior, iar cuvintele nu au decât rolul pe care il are adresa pe un plic, de a duce la destinatie ceea ce se afla "inauntru".

Nu am publicat inca nici un volum, dar am participat si la cenacluri traditionale. Diferente sunt multe, de la larghetea pe care (subconstient) ti-o da pozitionarea in fata unui monitor (iar pe net poti fi oricine), pâna la faptul ca ai puterea (mouse-ul) in mâna si poti schimba intre texte, autori preferati etc. Nu e ceruta o deplasare fizica, esti conditionat doar de timpul liber pe care il ai si multe altele.

Dar, un cenaclu in mod real e cu totul altceva. Cei care scriu sunt si ei oameni, ca toti ceilalti, au si ei durerile lor, bucuriile lor, micile lor orgolii, sau marile lor orgolii. Personal consider ca e mult mai interesanta forma fizica de intâlnire, in fond noi ne adresam omului si nu unei entitati virtuale.

Furtul apare oriunde, deci si pe poezie.ro. {tiu ca a fost nu demult un caz in care unui poet de pe poezie.ro, stabilit in America, i s-a "furat" un text de catre o trupa rock din România, text care a ajuns melodie, nu de succes, pentru ca trupa e submediocra, dar raspunsul iata ca e afirmativ, se intâmpla si aici".

Dan Mitrut (Magul), institutor, 35 de ani:


"Exista un zid invizibil intre comunitatea virtuala si cea paper, dar e mai mult o chestie de conservatorim. Scriitorii paper considera ca manifestarea virtuala e prea simplista, lumea inca mai considera ca literatura veritabila e doar cea pe hirtie, nu intelege ca suportul poate fi oricare altul. Zidul asta mai devreme sau mai tarziu o sa dispara, asa e mersul lumii.

Comunitatea virtuala are si manifestari "paper". Ce am observat la Virtualia, cenaclul Poezie.ro de la Iasi, este ca volumele de cenaclu, volumele de autor apar foarte repede. Pe mine ma sperie faptul ca apar asa repede. Vremea le cerne dar sunt de 3 ani in poezie.ro si s-au lansat o multime de volume. Valoare?

Unii isi atribuie tot felul de critici, au aparut si multi critici ca ciupercile dupa ploaie.

Bacauanii de pe poezie.ro publica pe antologii de cenaclu la nivel national iar doi trei in antologii internationale sau pe marile portale de poezie speculativa din lume.

Am intrat in poezie ro din dorinta de a promova astropoezia, cred ca am reusit sa trezesc interesul pentru o exprimare mai vasta in ceea ce priveste viziunea artistica asupra granitelor lumii. Probabil nu degeaba m-au introdus in antologia portalului care a iesit in toamna la Bucuresti.

Am participat la 4 cenacluri poezie.ro la Iasi, le-am cantat despre cosmos, au fost niste concerte extraordinare, anual concertez la Bucuresti.

Poezie.ro imi ofera posibilitatea de a diagnostica nivelul poeziei romane si aspiratia tinerilor la ora asta, acolo publica si diaspora, si faptul ca pot scrie despre ce simt si sa observ ca nu sunt singurul nebun care simte asa.

Nu ma consider un poet asa cum s-ar traduce cuvantul. Modul meu de manifestare tine de o viziune mai larga si formele de manifestare le aleg in functie de canalul de receptie.

E minunat ca exista acest site, orice comuniune cu oamenii te ajuta sa cresti in directia in care idealul tau vrea sa creasca. Aici e pepiniera, daca exista vreo pepiniera.

De cand sunt pe poezie.ro nu am vazut prostii de plagiat cum practica academinienii nostri. Oamenii pe poezie ro sunt competitori reali. Citesc zilnic peste 20 - 30 de texte si altii ca mine probabil. La tineri spiritul identitatii e atat de puternic incat nu prea isi doresc sa se copie unii pe altii. Ideea e ca influente sunt de la clasicii pe care ii citesc. Au aparut chiar influente de la manelisti celebri dar oricum nu se numeste furt.

Poezie.ro e o etapa obligatorie, manifestarea virtuala nu e doar o posibilitate de manifestare. Tinerii nu scriu pe poezie.ro ca nu au unde scrie in alta parte sau pentru ca nu pot sa isi publice volume, poet nu inseamna sa ai volume de poezie, ci feedback. Poezie.ro este fenomen cultural, e un canal virtual, dar virtual nu e antonim lui nereal, e foarte real, e aici printre noi, e in casele a peste 3000 de useri.

Mi se pare ca e urmarea naturala de reactie la adresa conservatorismului ignorant in care s-au infundat literatii postmoderni iar ce zic eu acum a fost spun in Anglia anilor 80".

Florina Daniela Bordieanu, inginer, 37 de ani:



"Sunt membra poezie ro din aprilie 2003. Nu am nici un volum publicat. Nu ma consider suficient de matura in ale scrisului ca sa scot pe piata un volum. am participat in schimb in octombrie anul trecut la Festivalul national de creatie literara "George Cosbuc", la sectiunea "Volum in manuscris" si am luat un premiu, premiul special, oferit de revista Feed-back din Iasi, pentru volumul "Blues cu lamaie".

Am participat la cenaclurile organizate la Iasi, de doua ori pe an, de Alina Manole, la Virtualia II,III,IV, V, VI si am aparut in antologiile de cenaclu tiparite cu aceasta ocazie. La cenaclurile de la Iasi am cunoscut real membri ai site-ului, cu aceeasi pasiune ca si mine. S-au citit poezii, au venit critici literari, au venit studenti de la Asociatia Studentuilor Francofoni. N-a fost un cerc inchis, doar pentru membrii site-ului.

Nu ma consider un "poet profesionist". E altceva. E ca un alt limbaj in care comunic, dar nu, nu ma vad poet. E un hobby. Site-ul asta e pentru mine locul in care pot sa vorbesc si sa fiu inteleasa. In lumea reala nu sunt multi cititori de poezie. Pe de o parte.

Pe de alta, m-am folosit de site pentru a ma putea evalua. Cum scriu, pe unde ma situez, pentru feedback, pentru accesibilitate. Ca idee e buna. Pana la un anumit punct. Pentru cineva care vrea sa invete si despre forma unei poezii, e util. Pe mine una m-a ajutat. Din ianuarie incepand apar ca poet roman pe site-ul www.respiro.org. E o diferenta intre cum scriam acum 3 ani si cum scriu acum.

Ideea cu feedbackul rapid e poate cel mai mare atu al site-ului.

Ionela Starparu (yana), profesoara, 24 de ani:


"Activitatea mea pe site-ul poezie.ro a inceput prin noiembrie 2005. M-a impresionat numarul mare de autori, in mare parte necunoscuti, de aceea m-am inregistrat. Stiam ca voi fi un mic pestisor intr-un mare ocean.

Nu am cautat si nu caut nici un avantaj facand parte din comunitatea agonia. Lumea e divers "colorata", iar acest lucru l-am constientizat si mai bine postand pe site si citind creatiile altora.

Sper sa-mi public curand primul volum de poezii, dar cu siguranta nu-l voi face cunoscut si celor de pe site, pentru ca nu-mi place deloc politica lor.

Stiu ce scriu, cum scriu si pentru cine scriu, iar ei nu au nevoie de mine cum nici eu nu am nevoie de ei pentru a-mi dezvolta vreo abilitate.

Aceasta forma de comunicare prin care fiecare da buzna in viata altora si-si lasa o impresie despre creatia respectiva, ridicand sau coborand valoarea textului respectiv, este cea mai inselatoare forma de evaluare.

Eu insami am facut marea greseala de a comenta un text, mai bine zis, am incercat sa inchei o polemica, ce devenea caraghioasa, dar, se pare ca am incins si mai tare spiritele.

M-am vindecat de "microbul" numit "agonie". Intru pe site doar ca simplu vizitator, si asta, din cand in cand. Nu am nimic de reprosat celor care au venit cu ideea infiintarii acestui site, cred ca fiecare e liber sa aleaga ceea ce i se potriveste.

Eu am ales sa nu mai postez pe site.

Ovidiu Bufnila, consilier de imagine, 49 de ani:


In mod magic, www.poezie.ro valureste sentimentul poetic intr-o maniera noua, totala, surprinzatoare, spiritul de navigatie al poetului urcand pe valul inspumat al Net-ului asa cum nu s-a mai intamplat pana acum, liber, dezinvolt, fara oprelisti ideologice sau de alta natura.

E un regal sau un carnaval sau o Mare Sarbatoare Poetica. E o incercare a fiecaruia si o reuniune a spiritului poetic. Marea inspumat digitala este fantastica, periculoasa, ingereasca si perversa. Merita sa discutam pe larg.

Am intrat in www.poezie.ro liber, fara aroganta, lasandu-ma in voia valurilor. Ceea ce e important pentru Bufnila care e publicat acum din China pana in Australia, Marea Britanie, USA si Rusia, Danemarca si Brazilia, Olanda si Argentina, Italia si Canada e ca sunt alaturi de ceilalti poeti-navigatori un navigator nesimtindu-ma cumva deasupra lor.

In fond, aventura scrisului e a fiecaruia.

Nu e un cenaclu traditional! In cenaclurile traditionale se itea cate un sef de cenaclu, august care, chipurile detinea adevarul intreg al poeziei! In oceanul digital, ierarhiile lumii de hartie s-au prabusit!

Sigur ca apar si furturi si substituiri. Exista insa o lege a drepturilor de autor. In ce masura reuseste ea sa apere? E mult de discutat. Din punctul meu de vedere, OK, nu e nici o problema. Am o experienta stranie in privinta asta dar nu o consider ca fiind o regula de urmat. Fiecare creator are propriul lui sistem de valori.

Eu sunt extraordinar de fericit ca pot fi alaturi de ceilalti poeti din www.poezie.ro ! Ma simt bine in aceasta oceanica digital-poetica. Eu public acolo eseuri. Ma bucur ca primesc feed back instantaneu. De fapt am si scris eseuri despre Instantaneu, eseuri publicate in lumea larga.

Trebuie sa invatam sa navigam in Era Complexitatii. Lucrurli sunt mult mai profunde. Se anunta o mare schimbare de SENS.

Silvia Miler (Silverg):

Am intrat in “familia” agonia.ro in primavara anului trecut din dorinta de a-mi verifica scrierile chiar daca debutasem deja cu "Lacrima Meduzei". Lucrez acum la al doilea “Incantatii pe lacrima Meduzei” si sper sa definitivez anul acesta un proiect mai vechi referitor la o carte si un joc pentru toti copiii.

Eram entuziasmata de idee... Acum entuziasmul s-a mai risipit si consider site-ul mai mult un instrument de marketing, de publicitate.

De ce publicitate? Daca ai sansa unui comentariu te citesc mai multi, daca faci valuri, ai ceva "mustrari" – gen “pagina de autor”, mai scoti o vulgaritate, obtii acelasi efect: mai multi cititori. Atunci cand scrii poezie clasica ai toate sansele sa te pierzi in anonimat: “clasicul” fiind considerat demonetizat de multi dintre agonisti…

Pe agonia.ro se poate cadea in extaz la un “Muc uscat” (devenit in aceeasi zi “Obicei rau” – text recomandat) si se poate muri sublim si clasic pe un “Poem albastrui”, vicios prin frumusete, metafore, rima si ritm…

L-am contrazis pe poetul Gelu Magureanu cand m-a avertizat de caracterul “aproape sectar” (ii spun eu acum) al nucleului agonist… Dupa mai putin de un an ii dau dreptate mai ales cand citesc schimbul amabilitatilor dintre “familistii de la Eliad”…

Totusi, una peste alta, ideea acestui site, cu sectiunile “comunitati”, “atelier”, cu versiunile sale straine, cu biblioteca sa virtuala, este o idee foarte buna care se detaseaza de culoarea "familistilor Eliad” (uneori ai senzatia ca monopolizeaza site-ul)…

se face totusi ceva si pe ansamblu se face bine… se ofera gratuit publicitate iar poezia, literatura in general, are nevoie de publicitate chiar si atunci cand forteaza nota pentru ca asta atrage atentia publicului/cititorilor…

Apoi, iti ofera pulsul pietei chiar redusa la un segment greu controlabil…

Ar fi bine sa ne inscriem si noi la sectiunea “Comunitati” mai ales ca Bacaul are un cuvant de spus si in domeniul literar…

Diferanta dintre Poezie.ro si un cenaclu? … Similara cu cea dintre un spectacol din sala Teatrului “Bacovia” si unul din “Piata Mare” (la dimensiune ma refer si la relatia directa intre participanti).

Prefer un cenaclu pentru disectie, pentru calitatea observatiilor pe text, pentru certificarea si pertinenta criticii iar un site de poezie pentru raspandire, pentru statististici, pentru comparatie, pentru extrapolari de ordin economic de genul “cerere si oferta”, pentru informare si marea diversitate…

Nicio clipa nu m-am gandit la furt… poti fi preluat, adaptat, sursa pentru altii… cei de pe agonia sesizeaza rapid imixtiunea ta (in sensul preluarii si insusirii) intr-un text fie el mai mult sau mai putin cunoscut…

Se promoveaza autenticitatea, ineditul (uneori cu orice pret)… E in mare parte atelierul pe care si l-a propus...

Cornel Galben (C.Hanganu), publicist, editor, 56 de ani:


"Am descoperit agonia.ro prin toamna anului trecut si cum tot trebuia sa-mi fac un cont pentru a citi in voie, mi-am zis ca n-ar strica sa incerc si eu marea virtuala cu degetul, mai ales ca in acea zi de 17 septembrie tocmai finalizasem un eseu despre Cutremuratoarea poezie a temnitelor.

Am pornit, fireste, de la nivelul 0, dar dupa ce am inscris in pagina mea inca doua eseuri si doua poezii, pe 6 octombrie, Elena Reiter, in calitatea sa de editor, mi-a urat bun venit si m-a anuntat ca textele mele vor intra direct pe pagina principala.

Se convinsese, probabil, ca nu sunt un veleitar si, in consecinta, am sarit câteva etape, urcând direct pe nivelul 50. Odata cu eseul Pasi prin arhiva memoriei, am intrat in rândul celor ce primesc la textele inserate stelute, semn ca a fost recomandat de Agonia.net, ce inglobeaza toate site-urile cu agest generic, publicate in principalele limbi de circulatie nu doar europeana.

Am intrat, astfel, in corespondenta cu autori din Spania, Italia, S.U.A., Israel, Anglia si am redescoperit placerea epigramei, duelându-ma de câteva ori, inclusiv cu bacauanca Silvia Miler.

Devenind, la inceputul lui ianuarie, membru de drept al agoniei, am atins nivelul 100, dar fara a-mi propune in mod expres acest lucru. De altfel, nu am plasat decât 18 texte, care au avut insa aproape 2000 de cititori, daca afisarile contorizate au fost, bineinteles, si lecturi integrale.

Desi nu ai aceasta certitudine suta la suta, fenomenul de feed-back te face sa crezi ca textele tale nu au trecut neobservate. E, la urma urmelor, un exercitiu si in mai multe rânduri textele testate aici au aparut apoi in revistele literare.

Imi place mai mult aceasta forma de exprimare, decât intr-un cenaclu, pentru ca nu mai sunt la vârsta când imi permiteam sa pierd multe ore in discutii adesea inutile.

Sigur, nu am exploatat toate sansele care ti le ofera spatiul virtual, dar cum nu ma intereseaza gloria, voi plasa texte doar când am timp si chef. si asa insa, am izbutit sa aduc in atentie numele unor scriitori si artisti bacauani, facându-le servicii la care ei nici nu s-au gândit.

Din pacate, la modul cum ne citim unii pe altii, e posibil ca unii nici sa nu stie ca le-am facut reclama gratuita!".

Gelu Magureanu:


"Am intrat in poezie.ro in 2001. Am incercat sa aflu si parerea celorlalti despre ceea ce scriu. Au fost insa comentarii fara nici un suport real. Cineva a incercat de exemplu sa-mi desfiinteze gramatical poezia. Fenomenul acesta nu inseamna nimic. Iti ofera doar un fel de promovare, iti apare doar numele de mai multe ori pe internet.

Rezultatele sunt foarte slabe, rezultatul ramâne zero. In afara de faptul ca iti apare numele pe Google, n-ai nici un rezultat. Sunt acolo tot felul de comentarii facute la misto, golanesti.

Am postat la un moment dat o poezie cu un substrat erotic si imediat au aparut tot felul de comentarii: "Esti tare, ba, mi-a placut faza aia cu cracii!".

Eu prefer cenaclul traditional unde contactul cu cititorul e altul decit in spatiul virtual. Intr-un cenaclu traditional ai o relatie amicala cu ceilalti scriitori si altfel iti spune ceva. Ceva serios, metodic, un sfat prietenesc.

Eu nu mai activez pe poezie.ro pentru ca vreau sa evit vulgarizarea si forma asta gregara de a te expune.

Acolo scriu toti indivizii, ca-s buni, ca-s slabi. Indivizi care nu au nicio treaba cu poezia, e dovada cea mai mare de veleitarism. Stiti cum se spune, daca intri in malai, te manânca porcii. Acolo iti satisfaci minimele pretentii in forma asta de a te publica, de a te face cunoscut. E mai simplu sa publici pe virtual, sa nu te coste nimic.