Intr-un tarziu, i-am dat eticheta si instructiunile de utilizare si m-am notat singura la inventar: "una bucata suflet nedespachetat. nu contine conservanti, indulcitori sau corpuri straine.A se folosi cu grija. Fragil. "
Si el a zis :"Te iubesc" si a pus semn la cartea groasa(si mi s-a parut mie ca a si scris numarul urmator) si atunci am stiut ca da! asta da! ca e un schimb echitabil: doua cuvinte furnicatore (desi putin indoite pe la colturi de atata folosire) sunt mai mult decat puteam spera sa obtin pentru nerostitele mele juraminte.Si, timp de opt sau unsprezece priviri am fost fericita(si ce batea un vant primavaratic prin fericirea mea toracica!).
Si apoi eu am zis... nu, era tot el dar isi lasase parul cret ca sa ma induca in eroare : Parca totusi ar trebui sa mai taiem de la varfuri si din frunte ca e in crestere, si mai ales unghile nu pot sa ramana asa, la urechi putin scotch (citise el undeva ca asa trebe), ridicam cearcanele peste ochi si le prindem cu capse , (doar atata?) in schimb coatele sunt perfecte, zicea bucuros si spranceana fixa poate sa ramana si buricul, in mod sigur buricul! . ..poate ca e mai bine sa pleci si sa te intorci geometrica si incapatoare ca am niste debarale de desertat inauntru: ceva vechi, ceva albastru, ceva simplu..., ceva serios si simplu! ceva serios albastru vechi si simplu.(un sac albastru fara gaura pentru cap ha! ha!... hm...mai bine nu i-as da idei).
Si eu am zis, adica am gandit doar: ca asa ceva nu exista, si ca esti un mare prost, ma desteptule, ca toate lucrurile seriose sunt gri (asta stie toata lumea, ha!) si ca eu sunt verde si chiar daca ma dau cu de toate si ma sterg, pe interior tot verde raman (chiar daca afara o sa fiu râcâita, care-in opinia lui- era o culoare acceptabila).
Si atunci i am zis (si de emotie am uitat sa trag semnul mirarii dupa mine) ca ma gandesc ca poate o sa ma pierd printre atatea lucruri noi si serioase.
Si apoi el, tragand serios, albastru si simplu din tigara lui veche (ce dragut--a zis cineva din sala) mi-a zis ca papuso, gandesti prea mult (nu-i nimic se rezolva avem aspiratoare, facem curat la ganduri, facem luna!) si sa nu mai...ca oricum, nu se cere, papuso, ca acum am eu grija de tine (oooo...ce dragutz...cei din sala miscati suspina simultan).
Si atunci l-am lovit adanc si i-am zis ca ha! s-o creada el, nu ma cunosti si mai esti si prost si mi-am adus aminte de mine, cum gandeam eu ganduri mai demult- de fapt gandeam orice ca nu eram mofturoasa-
De fapt n-am facut nimic din toate astea, (dar am gandit astea, da! si inca cum ma gandeam eu! ), si in scaun statea linistita, serioasa si putin albastra o fata verde care zambea cel mai frumos spre scaunule unui anumit om mare si cineva ma tragea de buze in sus si in jos: da! iubitule da! da iubitule! da!
Moarte buna...Moarte buna...




Si tot nu mi dau seama ce regret mai mult prostia sincera (de demult) sau sinceritatea proasta (.......).