Undeva, în memoria ta afectivă, există întotdeauna ceva care te copleșește și-ți îndulcește, măcar pentru o clipită – dar ce intensitate are această întindere temporală!, toată ființa... Asta se petrece mai ales toamna, e anotimpul răscolitor de amintiri, de întoarcere către tine însuți – cel pe care-l știi cel mai bine. Tu și numai tu, cel adevărat, cel de care nu te rușinezi să devii nostalgic, poți chiar să te înduioșezi de-a binelea.

Acum ceva timp în urmă, am participat la o degustare de vin, a noului vin 2004. Atmosferă caldă, deschisă – normal, doar eram înconjurați de atâtea poloboace pline ochi de licoarea lui Bachus!, totul acompaniat de o pleiadă de brânzeturi, numai una și una! Crama elegantă a adunat la un loc multe suflete, nu doar iubitoare de vin bun, ci și ca un prilej de a tăifăsui, de a picoti în fața șemineului, ascultând mărturisiri și impresii despre lume.

În aer se îmbrățișau aromele fine ale vinului "Freisa di Chieri – vivace": cristalin, rubiniu, vesel, saltăreț. Chiar înșelător de vivace, încălzindu-ți fibra și îmbujorându-te, ca un bun interzis la care ai visat întotdeaua pe ascuns... rușinându-te de toate fanteziile pe care le-ai dorit transformate într-o realitate imediată!

În această atmosferă relaxantă, lăsându-mi nările înăbușite de ambrozie, mi-am amintit de vremea copilariei mele, de timpul facerii vinului la mine acasă. Parcă-l văd pe tata cum pregătea totul cu o atentă supraveghere și maximă importanță, ca, de altfel, toți sătenii.

Vinul este o ființă, care se naște și se dezvoltă aidoma. Forfota din ogradă, bucuria împlinirii și tot ritualul care se desfășura, nu erau altceva decât continuarea unei tradiții seculare.
Ciorchini mari și plini de suc care-și așteptau prefacerea: călcatul în picioare sau zdrobitul în putină se făceau, parcă, cu un sentiment de milă – un fel de ritual păgân, dar necesar! Și ofranda care curgea împroșcând cu dulceață!

Da, vinul se năștea... era botezat și ursit să fie strașnic și curat! Era la început, neștiutor și neajutorat, cocolit și îngrijit ca un mic prinț!
Dar, lasă, se face el mare și câte povești frumoase va asculta și câte blazoane va primi!
Călătoria-i lungă până s-ajungă bărbat adevărat, trebuie să-i mijească tuleiele pentru a putea ieși un pic în lume! Dar și când o ieși... să te ții atunci! Desigur că, nu tot vinul va deveni un gentleman, însă plăcerea primordială va fi la îndemâna și a celui mai umil! Fie că-s doar simple ulcele de pământ sau pocale împărătești, n-are prea mare importanță, atâta timp cât licoarea va bucura pe toata lumea.

Și, uite așa, cavalerul bunei dispoziții sau dezlegătorul de limbi va binecuvânta truda, va amorți necazul și va înfierbânta sângele cu otrava-i afrodisiacă!
Da, vinul e o ființă, numai să știm să-i fim prieteni!

După toată această mărturisire, sinceră și spontană, voi destupa o sticlă de "vivace", să las vrăjitorul să se acomodeze și să-și primenească alchimia...
Noroc!