Poezia

Poezia este ca o ploaie tandră ce îmi impregnează fiinta cu raze de sensibilitate, de frumos, de ambrozie sufletească. Este darul de a putea să dai viată imaginatiei, viselor, frământărilor si a le imortaliza într-un glob de cristal care le arată oamenilor o altă latură a universului.
Si totul se reduce la o iubire nemărginită pe care fiecare poet o ascunde în perna lui. Si din acea pernă scoate treptat fulgii albi ai creatiei.
Dacă ati privi către poeti, ati vedea că lumea nu este decât un dans al fulgilor divini, pe care îngerii i-au dăruit poetilor.Si totul ar fi suflet de univers, si fulgii ar fi sânge de univers, iar poetii ar fi stelele. De fapt chiar sunt.
Poezia este universul poetilor, deci este totul, este creatia subtilă pe care un om cu mintea, sufletul si condeiul a plămădit-o.
Păcat că nu o vedeti, că nu o simtiti.
Păcat pentru cei care nu o văd, nu o simt. Păcat… Ei pierd un sărut de înger.