Ma plimb prin orasul construit de mine, pe strazile lui cu suflet inaltat de cuvintele mele, de iubirile mele , de juisarile mele si ma simt singura...!Ma plimb printre oameni iubiti si tencuiti, arcade inaltande catre Raiuri, cu ziduri in culori de-o stridenta jignitoare , "debotezand".
Te-am construit si pe TINE, cu mult timp in urma, inainte sa aflu, plangand, ca stiu sa iubesc.Sa Te iubesc?Cum asa?
Tu nu stiai ca totul se zideste aici?Doar cuvantul ...cuvantul dispare si traieste in tacerea singurului vant care nu bate, in tacerea aripilor frante, in tacerea buzelor sangerande...in tacere.
Stiu! Si tu taci!
Zid de piatra ranceda, vorbeste-mi unicul cuvant ce ma face sa-ti plang frumusetea! Vorbeste-mi unicul cuvant ce ma face , in mutenie, sa te botez TU!


Lavinia Toader