Toate formele se strang in colosalul pumn ce se-apropie cu furie. Si nu mai suport voci nici oameni si nici zei.Imi fuge inima si inca nu stiu cum s-o opresc.Toate injuraturile ,toti nervii,s-au adunat in pumn si toate zilele mi se scurteaza odata cu apropierea lui.
Nu mai suport nici muzica proasta si nici nu ,mai sunt in stare s-apreciez un vin bun,oricat de bun.Imi gust lacrimile,si-mi par dulci ,caci toata sarea e acum in pumn…e si mai aproape c-o secunda.
O sa-nceapa in curand;impactul,durerea,prabusirea,apoi neputinta,ultimul efort si-n cele din urma…ultima suflare.Sunt ultimele mele clipe de viata iar eu…filozofez…nu-mi vin in gand clipe frumoase sau amintiri placute;ci doar foamea copilariei,dezamagirile tineretii,medicamentele batranetii si pumnul,pumnul momentului.
Sunt singur in suferita si-n simtire si…o! Nu!
Pum-mul…..a……lovit!