Vi s-a întîmplat să fiți bruscat, din greșeală binențeles, de cineva atunci cînd vă aflați într-un supermarket? Să vă treacă căruciorul plin cu cumpăraturi peste picioare?
Ei, mie mi s-a întîmplat. Acum, două, trei zile, am intrat în supermarketul de la colțul blocului meu să cumpăr un măr ( îmi era pofta, ce vreți? ). În timp ce eram la standul cu fructe, de mine s-a apropiat o doamnă XXL - fard strident, sarmale în cap, unghii neîngrijite dar vopsite roșu aprins, bluza și fusta pocnind pe la cusături - cu un coș doldora de cumpărături și fără nici un fel de jenă m-a împins cu căruciorul după ce, auuu!, îmi trecuse cu el peste picioare. Nici un fel de scuză. M-am dat deoparte. Madam Supersize, transpirată toată ( deodorantul folosit, copleșit numeric, depusese la puțin timp după începerea ostilităților, toate armele și acum asista neputincios și plin de rușine la defilarea grandioasă a învingătorilor ) s-a așezat bine mersi, și a început timp de un sfert de oră să răvășească, să trîntească, să amestece și să incerce ( își vîra unghiile alea boante în ele, probabil pentru a le verifica prospețimea! ) toate fructele din stand. În tot acest timp ofta, își dădea ochii peste cap și scotea tot felul de interjecții și onomatopee. Desigur, calitatea și cantitatea nu erau pe placul ei. În cele din urmă a dat Dumnezeu de s-a hotărît și a luat cîteva banane. Am așteptat răbdător ( răbdarea este a doua mea natură ). În sfîrșit a plecat. De data asta, avertizat din timp, m-am ferit cît am putut - m-am făcut una cu peretele - și nu a mai reușit să treacă cu căruțul peste mine. M-am închinat, am reușit să găsesc un măr în talmeș-balmeșul rămas în urma ei, l-am luat și vorbind singur, m-am dus la casă să-l plătesc. M-am așezat la rînd și in timp ce, încă bulversat, așteptam, am simțit iar un cărucior care mă împungea în coaste. Ghici, cine era? Exact, madam Taur. Din nou, nici un fel de scuză. Aș fi plecat la altă casă dar nu mai puteam. Retragerea îmi fusese tăiată strategic de căruciorul buclucaș. M-am întors și i-am zîmbit. S-a uitat intrigată la mine cu o față de femeie ultragiată, ceva în genul, „ vezi domle, că sunt femeie serioasă! Mamă a trei copii, soție devotată, cum îți permiți să-mi zîmbești? ” Cu zîmbetul pe față i-am spus ce trebuia. În gînd. Am plătit și am plecat.
Afară era soare, cald, pomii înfloriți, ciripit de păsărele.
Am zîmbit din nou.