Noaptea se topea sub lumina stelelor si ciobanul adormi cu capul pe bancheta.Toma se ridica incet atit cit sa vada ca din fata se iteau siluete care maturau intunericul cu lanternele.Iesi pe culoar si se agata de usa cautind un moment cind sa sara.Oricum nu avea de ales caci daca era prins avea sa fie omorit.La km 7o trenul trecu peste un pod si incetini vizibil.Acum ori niciodata! isi zise si isi facu vint.Lovi apa cu putere si inghiti o vreme pina cind sa revina la suprafata.Vru sa se lase in voia Dunarii dar se gindi ca doar lasii cedeaza asa usor.Incepu sa innoate incercind sa reziste tentatiei de a se lasa la fund.Mintea ii lucra febril cautind solutii viabile de supravietuire.Curind oboseala puse stapinire pe corpul si mintea lui cerindu-i pretul suprem ..moartea.Se intoarse pe spate rasuflind greu si vazu luminile de pe malul pe care-l parasise si se gindi ca era cel mai cautat om de pe planeta.Dadu din nou din brate si junghiurile devenira tot mai acute, durerile tot mai mari.O vreme pluti in deriva intre viata si moarte rugindu-se sa moara cit mai repede.Ceva il tinu la suprafata iar moartea refuza sa il i-a desi fusese pe aproape.Catre dimineata se lovi de malul sirbesc si se tiri ca o sopirla pe pietrele ude.Mainile parca aveau agatate pietre de moara si abia se putea misca.Ca un facut o foame cumplita puse stapinire pe el iar mina incepu sa il doara tot mai tare.Intoarse privirea catre apa si rosti o rugaciune tremurind.