...Dimineata mi s-a spus ca esti plecata spre muntele nostru de aur, inca nedescoperit. cand am vrut sa-l descoperim impreuna ai spus "vai, o sa raceasca, saracul, nu vezi ce banala e iarna asta?" si am trecut mai departe, vaslind dealurile gandurilor tale ca atunci, demult, cand tu erai o galera si eu singurul vaslas, de ne ratacisem unul intr-altul si nici steaua polara nici nordul absolut nu ne mai multumeau directia. intr-un tarziu, nu stiu ce fel si al cui tarziu era, mi s-a spus ca esti plecata la moara, sa macini creierii care mi-au mai ramas ai mei, fiindca toate stirile din ziua aceea vorbeau despre putinatatea averii mele sufletesti si te-ai gandit ca ar iesi o faina buna din care poti coace cornuri pufoase si astfel o sa ma ajuti sa ies din faliment. Spre seara, lucrurile au luat-o razna, urmandu-ma, astfel incat destramarea vocilor care imi raspundeau nu ma mai putea scoate din nebunia la care deja imi depusesem tot cugetul, doar-doar mi se va returna moralitatea de a nu te mai iubi inzecit.
Iarasi