Reusi cu greu sa iasa pe un tapsan de iarba si isi trase sufletul pret de citeva momente.Foamea il impungea tot mai mult si porni haotic pe un drumeag ce i se arata in fata.Spre norocul lui gasi o livada si devora citeva mere.Continua apoi sa mearga spre nicaieri sperind la mai bine temindu-se de mai rau.In fond era intr-o lume straina si orice i se putea intimpla.Drumeagul continua serpuind printre livezi si finete iar cerul era albastru albastru.Terminat de oboseala se trinti la primul umbrar si cazu in nesimtire vecina cu moartea.Cind se trezi era noapte si deasupra lui stelele dansau orbeste pe cer.Se intoarse pe spate si isi puse mainile sub cap asa cum facea in copilarie la tara.Isi aminti ca mai avea un mar in buzunar si il minca cu pofta.Se ridica cu durere si porni din nou invaluit de giulgiul noptii cu stele.Drumeagul parea ca tine o vesnicie apoi coti brusc printre tufe de rozmarin si rugi de mure.In intuneric putu distinge o cladire scufundata in oceanul de noapte si un caine ii dadu tircoale mirosindu-l.Primul instinct fu sa bata la usa dar teama i se cuibari din nou in suflet.Se multumi cu hambarul aflat undeva in dreapta si finul pe care se trinti imediat.Unde se afla? Era mai bine? mai rau? Ce avea sa ii rezerve viitorul? Intrebari care il chinuiau foarte des si nu gasea raspuns.Nu inca.Dimineata il gasi trintit in fin si inima ii batu cu putere cind trecu pe linga el o copila de 5 sau 6 ani.Aceasta se uita la el cu niste ochi albastri, puri si zimbi asa cum doar copii pot sa o faca.Isi aminti de copii lui si lacrimile pornira siroaie pe obraji.Copila pleca si se intoarse cu alti copii care se uitau la el ca la un spectacol de circ.Realiza ca era murdar de noroi si hainele ii erau rupte in sute de bucati, zdremte.Cum era de asteptat dupa ce copii aparura , se ivi si mama sau bunica lor tinand in mina o pusca de vinatoare.Ridica mainile si se aseza in genunchi cu capul lasat in jos.Probabil vazindu-l in ultimul hal femeia se induiosa si facu semn unui copil sa pregateasca masa