Doi copii se jucau la poartă. Făceau cu mâna, din pământ moale, păsărele care semănau cu rândunelele. Păsărelele pe care le făcea pruncul Iisus, cât ce erau gata, băteau din aripi și zburau. Pe care le făcea celălalt copil, pe nume Varvara, nu puteau zbura. Copilul se uita cum le făcea Iisus, să învețe și el cum să facă din lutul moale paseri care să poată zbura.
Rândunicile lui Iisus, cât ce le isprăvea, îi zburau din mână și se învârteau mereu deasupra lor, ciripind mărunt. Erau acum multe, iar ale lui Varvara stăteau neputincioase la pământ.
- Învață-mă și pe mine să fac păsărele vii! striga mânios Varvara. Le fac ca și tine.
- Nu-s mai frumoase ale mele ca ale tale, răspunse Iisus.
- Dar nu zboară, zise supărat Varvara. Mai făcu și altele, dar nici acestea nu zburară.
De ciudă, Varvara rupse o creangă de spin cu ghimpi mari și-l lovi pe Iisus peste mână. Dar creanga de spin înainte de-a atinge mâna lui Iisus, se schimbă într-o ramură înflorită de cireș.
Când văzu asta lui Varvara i se făcu frică și fugi.
Când fu mare, se făcu tâlhar. Când evreii l-au judecat pe Iisus la moarte, pe Varvara, care era în temniță, au cerut să-l slobozească.