Floriana n-avea liniște că a ajuns să-i fie vândută casa părintească. Nu-și înțelegea fratele, de ce s-a grăbit s-o vândă la moartea tatălui. Claudiu nu era strâmtorat financiar și a dat-o pe-un preț de nimic, de parcă ar fi vrut să scape cât mai repede de ea. Cu mult timp în urmă, Floriana și Claudiu s-au înțeles ca proprietatea părinților să rămână celui care o să se îngrijească de aceștia la bătrânețe. Pe atunci Floriana se pregătea să plece în străinătate. Chiar a și stat 7 ani în Franța, după care a revenit în Deania. Nu s-a acomodat la Lyon. Îi lipsea probabil și lumea literară românească, discuțiile cu colegii scriitori sau participarea la vernisajele de pictură. Floriana iubea în aceeași măsură poezia și pictura. Și dacă în privința primeia era oarecum satisfăcută, publicase trei volume de versuri, primite entuziast de către critici, în ceea ce privește pictura avea sentimente de neîmplinire și regret. Îi părea rău că a abandonat șevaletul la puțin după 20 de ani, deși prietenii i-au spus să continue. Iar acum credea că e prea târziu să se reapuce.
Casa părinților n-a fost cine știe ce. Nici mare, nici mică, fără o arhitectură ieșită din comun, banală, însă extraordinară pentru Floriana fiindcă acolo s-a născut, între zidurile ei, nu la spital. Din casa aceea a mers la școală, în camerele ei și-a dus să-i prezinte părinților pe cei doi bărbați pe care i-a iubit și care au cerut-o de soție. Primul soț i-a murit, al doilea a părăsit-o. Floriana i-a reproșat lui Claudiu că s-a grăbit cu vânzarea. S-au certat groaznic, apoi nu și-au mai vorbit ca altădată. Între frați a rămas doar politețea, schimburile de fraze standard și, de fapt, au cam început să se evite.
Când Floriana a văzut că în casa părinților s-au mutat niște bețivi, care au tăiat nucii din curte, ca să vândă lemnul, și au scos via veche de zeci de ani ca să schimbe barele de fier ce-o susținea pe palincă, pe lângă supărare și-a făcut loc în mintea ei dorința de-a cumpăra casa dacă o să se ivească ocazia. A început să adune bani, deși numai ușor nu-i era, fiindcă mai avea rate de plătit pentru apartamentul cu trei camere în care locuia.
Într-o seară, Floriana bea o cafea la “Lemnul Verde” cu Adina, o prozatoare care scria ca un bărbat. Avea bănuiala că e lesbiană. Zigzagând printre ale scrisului, au vorbit și despre casele memoriale ale scriitorilor.
- Noi o să avem apartamente de bloc memoriale, i-a scăpat Adinei, jumătate în glumă, jumătate în serios.
- O să ne pună plăcuțe pe ziduri, ca la firme, a zis și Floriana. Amândouă au început să râdă. Și nici n-a terminat Floriana de râs că gândul i s-a dus spre casa părinților. Iar seara s-a hotărât să se debaraseze de apartamentul la care avea rate încă 5 luni. Suma strânsă într-un depozit bancar putea să o scape de rate, și-i rămâneau încă destui euro. Cu ce ar fi primit pe apartament, cu banii din depozit s-a hotărât să-și comande mobilă, și cu un nou împrumut bancar, se credea în stare să-și recapete casa părintească. Dimineața auzise că a apărut în ziarul local anunțul de vânzare a ei. Nu l-a văzut, deoarece n-a mai găsit cotidianul la chioșcuri, însă redactorul-șef i l-a citit la telefon. S-a decis să dea și ea un anunț cu apartamentul. “Probabil c-o să mă înțeleg cu drojdierii”, și-a spus Floriana. După două zile și-a scos apartamentul la vânzare. A vorbit cu bețivii. A tatonat terenul, având grijă să nu se arate deosebit de interesată. Ar fi ieșit ieftin dacă o lovea norocul să dea foarte repede apartamentul.
Telefonul Florianei a început să sune ca niciodată. Zilnic i se perindau prin camere clienții. Aproape că a bătut palma cu o pereche de tineri căsătoriți.
- Ferice de tine, o să te învârți de-o viitoare casă memorială, i-a spus odată Adina cu invidie în glas. Floriana n-a contrazis-o.
Era într-o duminică seara, și în timp ce-și prepara un ceai, televizorul îi mergea în living pe un post pe care nu-l urmărea de obicei. I-a atras atenția un reporter care a pronunțat “Deania”. Relata despre o crimă din oraș. S-a apropiat de televizor, atentă. De lângă “Casa ucigașului”, cum scria pe ecran, reporterul povestea cum s-a petrecut crima. O crimă odioasă. A realizat că-i este binecunoscută casa de la televizor. I s-a făcut rău. Spre părerea de rău a tinerilor căsătoriți, Floriana le-a spus luni că nu mai vinde apartamentul.