Era o zi frumoasa de noiembrie.Poate chiar prea frumoasa pentru o zi de toamna.Intr-o dupa amiaza insorita,in drum spre bunici eu admiram frumusetile naturii.
Soarele trandafiriu isi pierdea din stralucirea de asta vara,dar cu toate astea cerul era senin.Ma gandeam cu tristete specifica toamnei,la ploile reci care vor veni peste lanurile de porumb parca adormite.Iarba se uscase,florile ruginisera,singurele care ramasasera viu colorate erau legumele din gradini si fructele pomilor care te imbiau sa le mananci.Frunzele copacilor aurii,rugini,vinete si roscate se desprind de crengi si cad intr-un somn adanc.Toti arborii erau tristi deoarece toamna le luase hainele de imparati.Un popor intreg de pasari strabat vazduhul ca niste sageti.Se indrepta spre tarile calde,unde soarele e rege tot timpul.Harnicile furnici se grabesc spre musuroi cu provizi pentru iarna.Singurul care leneveste este greierasul care canta vesel fara sa se gandeasca la ce il asteapta.Toata natura e in schimbare.Oamenii isi pregatesc si ei hainele groase pentru iarna.Elevii au inceput scoala cu multa bucurie in sufletele lor calde.
Desi toamna e superba,mie imi place mai mult vara,care din pacate a trecut ca lumina unei stele cazatoare.