Soarele, ca un disc de bronz înroșit la forjă, cobora dincolo de culmile zimțate ale Hindukușului. Dinspre barăcile de tablă aproape goale, unde e încartiruit batalionul X, vînători de munte, " gărgărițele verzi", se aude melopeea lălăită "Aș da zile de la mine", acompaniată de un bufnet de sticle sparte și un răcnet în cor: "băăă, AMeRe șaizecișicinci!". Apoi se lăsă brusc liniștea, de parcă energia din trupurile combatanților s-ar fi sleit odată cu apusul . Glasul muezinului răzbate clar, ca țipătul unei cucuvele, dincolo de zidurile din cirpici coapte de căldură ale Mazar-i-Shariffului, chemînd,pentru a cincea oară în zi, dreptcredincioșii la îndeplinirea salahului.
Caporalul Ghinea și fruntașul Teculescu stau tolăniți lîngă un RN 94 AMD cu vopseaua de pe blindaj scorojită, care trebuia de mult scos la reformă și-și trec pe rînd un chiștoc dres cu mac autohton. Ghinea e amărît, fiindcă a fost anunțat că nevastă-sa a născut a doua fetiță.Teculescu, poreclit Teteacă, de cînd i-a explodat sub șenilă o mină artizanală se bîlbîie la tot pasul, n-are nici el motive de bucurie: i-a scris gagică-sa că e-nsărcinată în trei luni, iar el n-a mai pupat o permisie în țară de cinci.Inspiră cu schimbul fumul dulceag, înecăcios, îl azvîrl alene pe nări și tac la unison. O umbră răscrăcărată le acoperă picioarele și un glas nervos de tenor imberb îi face să tresară:
- Atențiuneee...
Cei doi se ridică lenevoși și salută cu lehamite.
Maiorul Pantea, comandantul batalionului, un ins bine legat, între 40 și 50 de ani, cu fața aspră, împietrită, cu părul grizonat și tuns perie, care-și poartă cu eleganță combinezonul de doc nisipiu, cu motive de camuflaj brun-kaki se proptește în fața lor:
- Continuați !
Ghinea își răsfrînge cu dexteritate buza inferioară pe care chiștocul lipit continuă să fumege:
- Doriți un fum, dom' maior?
Locotenentul Mironescu, ce-l urmează ca o umbră peste tot, își clatină dojenitor casca acoperită cu o plasă din frunze artificiale.
Pantea face un semn de refuz cu palma:
- Măi băieți, de cînd n-ați mai avut voi o permisie?
Ghinea se-nviorează brusc:
- Ce trebuie să facem dom' maior?
- Măi, voi știți ce e ăla buzcași? Firește că nu știți! E sportul național autohton, la mare cinste p'aci: se sapă o groapă, se așează în ea leșul unui vițel, al unei capre sau al unui berbec, ce e omului la îndemînă, se trasează în jurul gropii un cerc cu raza de circa un kilometru și jucătorii, toți călare, se-nghesuie să înșface leșul; cel care reușește să-l țină și să-l scoată înafara cercului e cîștigător!
Teteacă dă din umeri:
-Ce tre...tre...tre-abă avem noi cu buz...buz..buz...?
-Păi avem, măi fruntaș...că primarul de-acilea, din Mazar organizează unu' în fiecare toamnă și a invitat toți participanții din forțele de menținere a păcii...pușcașii marini au doi șmecheri în trupă, care-s cowboy de meserie, englezoii au un jocheu campion de...cum îi zice...stiplîces...Pentru onoarea drapelului național trebuie să participăm și noi!
Caporalul se scarpină cu toată mîna pe sub bonetă:
-Dom' maior, eu îs născut și crescut în Sălăjan, n-am văzut cai decît în westernuri...Teteacă aici de față, că-i neam de șătrari, poate că...
Vocea maiorului o ia în sus cu o octavă, speriind niște stăncuțe care ciuguleau voioase dintr-o cutie de conserve aruncată-n praf:
-Caporal, ordinul se execută, nu se discută...aveți o săptămînă să faceți rost de un cal și să vă antrenați! Singura concesie pe care mi-a făcut-o pramatia de Sherhaz Aga, primarul, a fost să luăm noi primii berbecul, fiindcă evenimentul pică exact de Ziua Armatei!
Ghinea și Teteacă au făcut pe dracu'n patru și în schimbul a 500 de pițule afghane (cam 6 euro), plus o canistră plină cu motorină, au achiziționat un bidiviu: mic cît un ponei, șarg, năpîrlit, și cu coastele vizibile ca și pliurile unui acordeon, părea mai degrabă o caricatură de cal decît un armăsar pentru buzkashi. Pe deasupra mîrțoaga, pe numele ei Pahlavan*, că așa le spusese fostul ei stăpîn că o cheamă, era teribil de încăpățînată: dădea din copite și mușca, n-o puteai s-o faci să o ia din loc nici cu o joardă de spini.În cele din urmă, Teteacă reuși să se cocoațe pe spinarea lui îngustă și să-l facă să o ia la trap lent, momindu-l cu un pachet de napolitane.Tot batalionul se strînse să privească cum se antrenează românii pentru buzkashi și se prăpădea de rîs, văzîndu-l pe Teteacă călărind pe deșelate, cu picioarele atîrnînd mai-mai să atingă pămîntul, gloaba blondă.
-Ne facem de rîs dom' maior! îndrăzni Mironescu să-i susure la ureche lui Pantea.
-Și ce dracu' vrei să fac? pufni nervos acesta, să-i aduc herghelia lu' Ștefan cel Mare de la Dumbrava?
În sfîrșit, veni și ziua întrecerii. Pe un maidan de lîngă oraș, se ridică în pripă o tribună din scînduri negeluite, pentru uzul oficialităților. În mijlocul tăpșanului se săpă groapa pentru leș și se trasă cu var un cerc destul de încăpător, cam la vreo jumătate de kilometru de tribună. Deabia răsări soarele și, după prima strigare a muezinului, cîmpul se umplu de norod de sex bărbătesc, bărbați, copii și bătrîni, înțoliți în caftane, purtînd cușme mițoase pe creștet, curioși să vadă primul buzkashi cu participare internațională.
Pantea și aghiotantul său, în uniforme curate, proaspăt călcate, cu medaliile strălucind în soarele dogoritor, se așezară taciturni în tribună. Apariția lui Teteacă, în costum de călușar, încins cu tricolorul, cu pălăria franjurată pe-o sprînceană, bălăngănindu-se pe spinarea șargă a lui Pahlavan, care pășea mărunțel la buiestru, n-avu darul să-i înveselească defel.
În jurul gropii în care zăcea trofeul, se aliniară yancheii călărind doi mustangi murgi, arborînd cămăși în carouri și pălării de cowboy , englezul cît o pisică în costumul său de jocheu, o namilă teutonă călare pe o iapă albă pe măsura lui și o duzină de localnici fioroși, în caftane tradiționale căptușite cu blană,cu turbane negre, roșii, verzi pe creștet, care ținînd în dinți cravașe din piele crudă de bou, de-abia își stăpîneau focoșii bidivii tekini ce-și mușcau zăbala, jucînd pe loc.
Sherhaz-aga luă berbecul decapitat și i-l oferi lui Teteacă, care zîmbind prostește și salutînd cu stînga, îl puse pe oblîncul șeii.
-E drogat? îl chestionă Pantea pe locotenent.
Acesta nu mai apucă să răspundă, fiindcă un moșneag reumatic uitat de ani, arbitrul întrecerii, flutură o năframă albă, dînd semnalul de începere.Laolaltă, cai și călăreți se buluciră spre leșul lînos. Cei doi cowboy fură primii zvîrliți din șa, izbindu-se de masiva frizonă a neamțului care le bara trecerea. Patru localnici se tăvăleau la pămînt cu oasele frînte, după ce în mod inexplicabil, armăsarii lor se cabraseră, refuzînd să înainteze spre adversar. Englezul își cravașa inutil pursîngele roib, care se învîrtea năuc pe loc, lucind de sudoare.În curînd jumătate dintre călăreți zăceau pe maidan, caii neînșeuați se-nvîrteau nechezînd înnebuniți peste tot, iar un nor des de praf roșiatic acoperi spectacolul. După ce colbul se mai împrăștie, toți cei de față văzură o scenă uimitoare: Pahlavan, călărit de Teteacă, cu berbecul încă la șa, se strecură din vălmășagul de crupe,copite și boturi rînjite și o rupse la galop spre marginea cercului de var. Urlînd de deznădejde, afganii se repeziră după el, dar căluțul galben care alerga spornic, cu burta aproape întinsă la pămînt, nu mai putu fi ajuns.
Mulțimea se năpusti dincolo de încercuire, înconjurîndu-l zgomotoasă, înghesuindu-se să atingă gîtul sau crupa căluțului victorios care-și scutura mîndru coama blondă. Cînd zarva se potoli, maiorul se apropie și el de învingător:
-Bravo, măi băieți! Nu mă așteptam să ieșim primii!
Teteacă, tot călare, cu berbecul în șa, răspunse fără să se bîlbîie:
-Dom' maior în sport orice e posibil ...cu oleacă de ardei iute sub coadă, orice mîrțoagă e zmeu și fuge ca vîntul!
Caporalul Ghinea, care-l bușina drăgăstos pe Pahlavan, completă rînjind:
-Două-trei brațe de cînepă indiană proaspăt cosită în fînul ălorlalți, fac minuni!
- Cum de n-ai scăpat berbecul? se miră Pantea
Eroul buzkașiului autumnal scoase două tuburi goale de superglu din coburi:
-Dom' maior, ce nu face ostașu' român pentru patrie și drapel !


* Qader Pahlawan: campion legendar de buzkashi, înecat într-un rîu în timpul unei epice curse care a reunit peste 100 de cai