Vremea din acea toamnă fusese urâtă dupa moartea lui Féadel.
Pe data de 5 Noiembrie, la numai o zi după moartea acestuia, fusese înmormântat.

Claude era acolo, purtând haine lungi și negre, ținând un lănțișor de argint în mână iar la capăt se afla talismanul Gardianului.
În fața sa se afla piatra funerară al lui Féadel.

Nimeni nu fusese de față când acesta aranjă mormântul sau când îi băgă sicriul în cutia de piatră din pământ... era doar el, cu inima frântă.
Nu își reținu lacrimile, nu facea nimic decât să stea acolo și să privească mormântul cu cruce celtică.

Parcă și natura îl plângea, tot peisajul din jurul său era gri, cerul era înorat și o ceață groasă se lăsă peste Lume, pe lângă faptul că era frig de respirația ți se aburea.
Sincer, se gândea dacă așa era mereu într-un cimitir, și copacii erau morți acolo, nici măcar o vietate: o pasăre, o cioară sau un corb...

Claude ridică mâna și se uită la talisman: globul de cristal cu mai sclipea, era fără folos acum.

------------------


28 Decembrie:

Claude părea să fi intrat într-o depresie profundă, părea soră cu nebunia. Nu scoase nici un cuvânt în tot acel timp, ci doar stătea cu capul aplecat și plângea.

În acea zi, lăsă talismanul lui Féadel în camera acestuia, pe biroul de lucru. Claude ieși din turn, afară ningea frumos. Totul părea ca într-o poveste, copiii se jucau afară însă râsetele lor nu putea să-l înveselească pe Claude.
Cu pași înceți merse pe trotuar, fără să bage în seamă copiii care alergau în jurul lui.

Auzi un vuiet puternic:
-Huh? făcu el și își întoarse capul și privi în urmă. Un camion mare își făcea drum pe drumul alunecos.
Claude aproape orbi când îl văzu, și pe urmă fu cuprins de bucurie.
Camionul începu să prindă viteză, Claude strânse puternic din dinți simțind cum îi bate inima din ce în ce mai tare.
''Fă-o nemernicule! Aruncă-te în față! Termină-ți viața!''

Șoferul observă prea târziu silueta care se aruncă în fața vehiculului. Se auzi o bufnitură, în disperarea sa șoferul frână și lovi într-un stâlp, provocând panică pentru cei din jur.
De sub roțile camionului se ivi o baltă de sânge, care se întindea repede în toate părțile.
Claude era mort, cu trupul frânt de la impact.

Se lăsă liniște, șoferul era mort de asemenea.
Lumea se adună în jurul lor, ferindu-și copiii de imaginea lui Claude zăcând mort în sânge.

Doar vântul care aducea ninsoare se mai audea.