În curtea Primăriei, lângă un boschet, nea Pandele, care tocmai ieșise din crâșma de vizavi, urina senin. Deși era întuneric beznă, paznicul Primăriei, un tânăr de vreo 30 de ani, îl văzu și se apropie de el, luându-l prin surprindere:
- Ce faci, dom’le, aici?
- Nu se vede? Ud plantele Primăriei, să nu se usuce…
- Așa uzi dumneata plantele Primăriei?!
- Ce să fac, dacă altă stropitoare n-am?!
- Nea Pandele?! Matale ești! Păi bine, te știam om serios…doar stau la câteva case de matale! …Hai, te rog eu, încheie-te la pantaloni și…șterge-o!…
- Întâi o șterg… și-apoi mă închei la pantaloni, băiete, altfel, mă omoară baba dacă ajung cu ei acasă, uzi…
- Hai, nea Pandele, că mă mai vede careva aici, cu…stropitoarea matale în instituția statului…
- Da’ ce treabă ai tu, măi băiete, că mă piș eu în instituția statului?!
- Păi am, că-s paznic aici și mai rămân pe drumuri din cauza matale…
- Ei, fă-te și tu că nu mă vezi!…
- Și dacă m-a văzut careva că te-am văzut? Ce-i zic?
- Îi zici că am prostată!
- Da’ ce, vrei să i-o vinzi?!
- Ce să vând?
- Prostata…Sau, poate n-ai auzit de traficanții de organe?
- N-am auzit!
- Vezi, asta e! Eee, nea Pandele, dac-ai ști câte am auzit eu de când sunt paznic aici...
- Ce-ai auzit tu, măi băiete?
- Am auzit că traficanții ăștia, întâi te prind singur, singurel, apoi te omoară…
- Că doar nu m-or omorî întâi și-apoi m-or prinde!
- Nea Pandele, mă lași să te lămuresc?
- Bine, bine, lămurește-mă, da’ lămurește-mă mai clar…
- Deci, te omoară, dar înainte de-a muri, îți scot organele personale…
- Da’ ce-ai vrea, să mă omoare pe mine și să scoată organele tale?!
- Nea Pandele, mă mai întrerupi mult? Îți spun de organele personale, ca să nu le-ncurci cu altfel de organe…Că mai sunt și altele! De exemplu…de exemplu, organele de poliție!
- Și ce să caute organele de poliție în măruntaiele mele?!
- Organele de poliție vor căuta măruntaiele matale! Dar nu le vor mai găsi, niciodată, pentru că ți le-au scos traficanții!
- Stai, mă, ușurel, că m-ai zăpăcit de cap. S-o luăm încetișor: deci, măruntaiele de poliție caută organele mele…Organele mele caută traficanții…Și-atunci, traficanții ăia, ce dracu mai caută? Că și fără ei e mare aglomerație în burta mea!…
- Nuuu! N-ai înțeles! Traficanții sunt cei care caută organele de poliție…Na, că m-ai zăpăcit și pe mine! Mai bine trecem peste asta, matale tot nu reții nimic…Și să revenim la organe…ar mai fi organele puterii…
- De organele puterii îmi spui tu, mie?! Cum să nu știu ce-s alea?! Păi, să fi văzut tu, măi băiete, ce organ puternic am avut eu în tinerețe!…Și câte femei au căzut victime organului ăsta! Ee, da’ m-a ținut cât m-a ținut și, știi ce-a ajuns acum?
- Ce?
- Stropitoare! Asta-i tot ce-a rămas de capu’ lui! Auzi la tine, organ al puterii! Nu te holba așa la mine, la fel o să ajungă și organul tău, când vei fi de vârsta mea! Iar despre prostată, traficanții ăia, care mi-i tot bagi în măruntaie, n-au decât s-o ia pe-a altora! Că toți au prostată…Adică, nu chiar toți…baba mea, din câte știu eu, n-are!
- Femeile n-au prostată, nea Pandele! …De aia nici n-am văzut vreodată o femeie pe vine, pe-aici, prin curtea Primăriei! Și cât aș fi vrut să văd una!...A dracului muierile astea! Nu trebuie să umble cu prostata după ele, ca noi…
- Le-or fi folosind pe-ale noastre, fără să știm noi, că muierile-s dracu’ gol! Da’ nu mi-ai spus ce fac traficanții ăia, ai tăi, cu organele puterii ?
- Dacă mă tot întrerupi! Și nu cu organele puterii, ci cu cele personale! Le vând! Pe bani grei! Da’ să știi că poți să-ți vinzi și singur vreun organ, dacă-ți prisosește…
- Acuma-mi spui?! Să fi știut asta, cu vreo trei ani în urmă, îmi mai lăsam eu apenticita în spital?! Că mi-am scos-o și-n loc să iau și eu un ban pe ea, am mai dat din buzunar…Da’ pietre…pietre nu se pot vinde? Că am vreo câteva la un rinichi și mă bate gândul să le scot…Și…unde zici că se vând chestiile astea?
- Pe internet, de exemplu!
- Pe intrenet? I-auzi, dom’le! Păi, am un nepoțel de șapte ani care, una două, când îl întrebi ce face, zice că stă pe intrenet…Te pomenești c-o fi traficant de organe?!…Cu copiii din ziua de azi, nu poți fi sigur pe nimic…Da’ las’, că vorbesc eu cu el la telefon, când ajung acasă…Hai, sănătate și…auzi?...Tot afli tu multe pe aici…De vreun program Rabla, pentru organele astea, ale puterii, n-ai auzit? Că…tare le-aș mai da organul meu!...