Părinții s-au gândit să o trimită pe micuța lor fetiță cu câte ceva de a le gurii pe la bunicuța ei din partea mamei, o scorpie nesuferită de soacră pentru al ei tătic.
Dar cum criza îi afectase si pe ei, au încropat ceva într-o traistă de plastic din aceea reciclabilă sau mai bine spus o pungă din aceea de două parale și iau dat-o fetiței spunându-i:
Spune-i bunicii tale că doar atât am reușit să-i trimitem de data această și ne pare rău, dar poate data viitoare dacă vom sta și noi un pic mai bine din punct de vedere financiar și acel pitic de grădină nu ne mai taie din lefuri, poate vom reuși și noi să punem ceva mai mult în traista aceea.
Și scumpa noastră, deoarece nu stăm bine cu banii și nu avem bani de bilete de transport să-ți dăm, poate de data aceasta iei și tu bicicleta să te duci până la bunicuța ta, pentru a ajunge mai repede și a nu fi nevoită să mergi pe jos.
Zis și făcut, fetița care avea vreo 9 anișori s-a îmbrăcat de îndată, și-a luat bicicleta și a pornit la drum printre hârtoapele și gropile care se așterneau pe drum.
Se deplasa cu bicicleta printre gropi de parcă făcea jaloane, pe drum s-au luat de ea niște aurolaci, au trecut pe lângă ea în trombă mașini de poliție cu polițiști ce nu purtau centura
de protecție și chiar la un moment dat a oprit-o un polițist de la circulație care avea cascheta câș într-o parte, poate datorită căldurii de afară sau a mahmurelii în care se prezenta, ce mai încolo și încoace, drumul ei până la bunicuță a fost întradevăr o adevărată aventură.
Dar pendalând încet și cu grijă, în cele din urmă a ajuns la destinație și anume la apartamentul bunicuței ei din zona Crângași a Bucureștiului.
Acolo a dat să sune, dar soneria nu funcționa, de altfel nu se vedea nici o lumină din apartamentul bunicuței, ca explicație plauzibilă fiind faptul că săraca ei bunicuță fusese debranșată de la energia electrică deoarece nu reușise să-și achite facturile de pe ultimile 3 luni.
În cele din urmă a ciocănit la ușă și ca să vedeți cine a deschis ușa la intrare, nu era lupul cel rău după cum poate vă așteptați, dar era însă administratorul blocului în care locuia bunicuța fetiței. Acesta cu un rânjet enervant pe buze și etalânduși dantura lui plină de carii începu să-i spună fetiței:
Așadar în cele din urmă s-au gândit și părinții tăi să o ajute pe această biată bătrână și să te trimită cu niște bani la ea pentru a reuși să-și plătească dăriile la întreținere, sper spre binele ei că i-ai adus și acei bani pentru a plăti restanțele pe care le are la întreținere de mai bine de 4 luni de zile?
La care fetița uitânduse îndelung la el începe să-i spună următoarele:
Auzi măi nene, tu nu te uiți deloc la televizor și nu citești ziarele, matale nu ai văzut deloc că este criză și că oamenii stau cam prost cu banii datorită acelui omuleț enervant căruia tăticul meu îi spune pitic de grădină. Eu până aici am venit pe bicicletă tocmai din Pantelimon deoarece părinții mei nu au avut să-mi dea banii necesari de transport.
Matale realizezi câtuși de puțin ceea ce înseamnă pentru o fetiță de 9 ani să pedaleze la bicicletă tocmai din Pantelimon până în Crângași, am acum picioarele precum de elefant și nici bine nu ajung la bunicuța mea, iar dumneata mă iei pe sus și mă întrebi dacă părinții mei au trimis ceva bani ca să o mai ajute pe bunica să-și plătească din dările pe care le are la întreținere sau la mata. Ei bine ca să-ți răspund o dată pentru a pleca de aici cât mai repede, NU, NU și NU.
Nu au trimis nici un ban deoarece și ei stau extrem de prost cu banii și se strofoacă cum să facă rost de bani pentru a plătii medicamentele bunicii și nicidecum pentru întreținere.
I-am auzit o dată vorbind că poate o conving pe bunica să se mute la noi și să-i vândă apartamentul deoarece nu prea mai fac față cu banii și decât să se ajungă să o evacuze pe bunica din casă și să i se vândă forțat apartamentul mai pe nimic, mai bine o conving să se mute la noi.
Așadar nene administrator, până la alte vești, mai rabdă un picuț și dacă este să înjuri și matale pe careva, atunci fă și tu ca tata și înjurăl pe acel pitic de grădină care ne face zilele amare după cum îl aud că spune tot timpul.
Așa că multă sănătate și acum lasă-mă să o văd și eu pe bunica mea, că doar pentru asta am venit și după aceea voi avea și de pedalat înapoi către casă și anume de aici din Crângași până tocmai hăt colea departe în Pantelimon.
De aceea trebuie și eu ca să mă grăbesc pentru a nu mă prinde noaptea pe drum.
Așa că încă o dată, poate voi părea destul de obraznică deși sunt doar un copil, îți voi ura o zi plăcută și să ne auzim sănătoși.