Y : Eram intr-o cladire aproape ruini. alergam pe lungile coridoare si te cautam pe holuri, pe podelele putrede si mucegaite. mi-era greata de mirosurile ce imi intepau nasul. ma dureau gandurile si pierdeam sperantele sub paturi, prin cearsafurile nedesfacute. era noapte si era frig. iar prin ferestrele larg deschise se vedea luna ingalbenita. galbena si palida ca un bot de ceara stins. urlau lupi in departare. era intuneric si mi-era teama. te strigam dar nu-mi raspundeai. te cautam! continuam sa te caut chiar daca mi-era teama si mi-era frig si era intuneric. undeva urlau lupii si mie mi se facuse pielea ca de gaina. doar stii cat de frica mi-e de gaini... dar nu raspundeai si am hotarat sa strig mai tare. era frig si intuneric. ferestrele erau larg deschise si am inceput sa plang. pe jos era murdar. m-am intins pe niste cioburi de sticla si m-am invelit cu niste gazete pline de ciment. peretii miroseau urat. si pielea mea de gaina tot mirosea urat. auzeam un "cot-codak" asurzitor. si am inchis ochii. am inchis ochii ca sa nu-l mai aud.

Z : si eu eram acolo... in aceeasi cladire. inchideam ferestrele ca sa nu-ti fie frig. astupam toate gaurile din ziduri. maturam pe jos: sa nu fie atat de murdar.. si imprastiam flori prin camere, prin holuri: sa nu puta atat de tare, ca sa poti TU dormi.
Dar un om gigantic ma calca in picioare; ma dureau ochii, tamplele, gura... ma dureau amintirile si durerile si iarasi gura, tamplele, ochii... un pitic s-a apropiat de mine si-mi turna caldari cu ceai in cap.
- Dar nu era nici-un pitic acolo...
- dar omul gigantic?
- nici...
- dar TU?
- eu eram.

Z : te simteam alaturi.. vroiam sa strig la cer despre durerea din sufletul meu. dar parul mi-era ud si zaharul mi-a incleiat urechile de cap. cum aveam sa strig? erai langa mine dar nu te vedeam... te simteam! doar te simteam, dar nu te si vedeam. nu te vedeam... plangeam aiurea... bolmojeam pe bulevardele calde durerea mea singura, din casuta ei de piatra, inconjurata cu ziduri inalte de poezie si cuvinte inca nerostite. iti lasasem amintirile si florile pe masa. Mi-era somn in lumea mea de ceara cu ploaie si funingine in aer, cu viata mea de tip "aiurea". sunt aiurea, stii? vreau sa plec undeva cu tine...

- unde?
- nici-unde! acolo...undeva. langa ploaie...
- da... ploaia canta! auzi?
- aud. dar tu de ce nu ma vezi?
- pentru ca esti iluzia mea! faci parte din visele mele... esti facut din aer. cum as putea sa te vad?!
- dar eu te vad. as vrea sa nu ma mai doara. vreau sa fiu fericit! sa fim... fericiti! impreuna...
- e visul meu... aici n-ai cum sa fii fericit.
- hmmm. in visurile mele si tu suferi...
- de ce?
- pentru ca te iubesc. doar si tu ma urasti, nu?
- da. prostule, te iubesc!
- vreau sa te rog ceva...
- ce?
- sa nu ne mai prefacem ca suntem ne-fericiti...