Esti un perete verde intre mine si oameni. Oamenii cer moarte si moartea tot cere moarte. Peretii cer pereti. Eu cer un perete verde. Verdele cere iarba. Iarba cere flori...
Afara cerul e senin. Timpul cere soare. Ieri a plouat si ploaia cerea curcubeu. Curcubeul cerea culori. Culorile cereau ciorapi; ciorapi verzi de iarba, iarba verde de ciorapi verzi.
Iar pe strazi...
Extraterestrii mor, pentru ca oamenii nu mai simt nimic.
Extraterestrii plang, pentru ca semenii lor cad si mor.
Extraterestrii cad si mor pe la colturi. Oamenii rad. Rad oamenii de moartea lor si de mediocritatea ierbii ce cere flori.
Pe strazi...
Cadavrele vii mor. Mor cadavrele moarte pe strazi, langa extraterestrii verzi, ce mor si ei pe strazi. Si moartea le cade peste cefi cu cerul de puf...
Un puf senin ce cade din cer si te mangaie cu pumnii, si te iubeste ca dracii, si te uraste ca moartea ce cere oameni.
Iar oamenilor le place moartea, moartea uraste oamenii si oamenii mor pe strazi, urandu-i pe extraterestri ca ei nu iubesc moartea.
MOARTEA II OMOARA PE TOTI!
Moartea omoara si timpul.
Oamenii mor, dar timpul ramane si te omoara cu moartea. Moartea si timpul sunt aliati...
Nici peretii nu raman, pentru ca peretii sunt de iarba, iar iarba si ea moare de moartea moarta.
MOARTEA II OMOARA PE TOTI!

Moartea cere moarte in zorii zilei de 4. cad plopi de vant si vantul cerne plopi. Plopi de mai in ziua de 4 sub un cer intunecat de soare.
Plange marea.
Norii sunt de puf si cad din cer pe mare.
Moartea moare in mare: se ineaca cu moartea in oameni. Mortii plang pe mal.
Plang copii lipsiti de tati si mame…
Parinti ce mor in mare langa copiii innebuniti de moarte si de oameni.
Copiii tac si mor. Moartea moare in mare. Marea moare in moarte.
Plange marea cu mortii si cu moartea lor. Iar copiii tac, inghit si mor…