"Draga mea Vega!
(Mereu mi-a venit să vă chem astfel; ei, măcar acum.)
Pot să vă scriu, sincer de tot — așa cum noi doi n-am vorbit cu voce tare, dar, nu-i așa, am gândit? Fiindcă nu-i un simplu bolnav cel căruia medicul îi oferă camera și patul său...
Am pornit de câteva ori spre dumneavoastră azi! O dată, chiar am și ajuns. Mergeam spre dumneavoastră și eram emoționat, ca la șaisprezece ani, cum poate că nici nu s-ar mai cuveni să fiu, cu biografia mea. Eram emoționat, bucuros, speriat. Fiindcă trebuie să fii bătut de toate valurile ca să fii capabil să înțelegi; Dumnezeu ți-o trimite!
Dar, Vega! Dacă v-aș fi găsit acasă, între noi ar fi început ceva neadevărat, ceva pus la cale artificial! Am umblat, pe urmă, prin oraș și m-am gândit: mai bine că nu v-am găsit. Ce v-a chinuit pe dumneavoastră până acum și ce m-a chinuit pe mine până acum poate fi măcar numit, poate fi mărturisit. Dar ce-ar fi început între noi — asta nici măcar nu s-ar fi putut mărturisi cuiva! Dumneavoastră, eu, și, între noi, asta — un șarpe
cenușiu, mort, dar crescând neîncetat.
Sunt mai mare dccât dumneavoastră — nu neapărat la ani, dar ca viață. Deci, credeți-mă: aveți dreptate, aveți dreptate în toate, în toate, în toate! — în trecutul dumneavoastră, în prezentul dumneavoastră, doar viitorul dumneavoastră nu vă e dat să-l ghiciți. Puteți să nu fiți de accord cu mine, dar vă prezic: Încă înainte de a ajunge la indiferența bătrâneții,
veți binecuvânta ziua în care nu mi-ați împărtășit soarta. (Eu nu vorbesc despre deportare acum — despre ea, se spune chiar că se va termina în curând.) Ați înjunghiat prima jumătate din viața dumneavoastră, ca pe un miel — fie-vă milă de-a doua!
Acum, când oricum plec (dacă deportarea va lua sfârșit, voi continua să fac controale și să mă tratez în altă parte, deci — ne luăm rămas-bun), am să vă fac o mărturisire: până și atunci când vorbeam despre lucrurile cele mai spiritualizate, iar eu gândeam cu sinceritate astfel, și credeam, îmi venea tot timpul, dar tot timpul — să vă ridic în brațe și să vă sărut buzele!
Spuneți și dumneavoastră ce-i de făcut!
Iar acum, fără permisiunea dumneavoastră — le sărut."