Îmi amintesc ce liniște era când nu se inventase bormașina roto și flexul. Mai împușcau vecinii câte un cui, două, dar rar. Acum e o veselie! Poți asculta la orice oră din zi, un concert sinistru în care flexul se chinuie să ia fața bormașinei sau a barosului! E o plăcere desăvârșită să vii de la serviciu, să te arunci în pat și să asculți această muzică futu(-i)ristă.
Măi fraților, parcă-i o boală! Îți dă senzația de sfârșitul lumii! Și asta, în plină criză! Toți se vaită de lipsa banilor dar majoritatea, își pun termopane, uși metalice, demolează, se extind! Sparg pereți de rezistență fără ca cineva să se gândească la viitorul "dans" al pământului! Nu mai poți traversa o stradă că puzderia de mașini te amenință cu moartea prin desființare. Hai, că ai mașină, mai închid ochii, dar... de unde bani de benzină?! Aud, poftim? Că asta costă mai mult de un salariu pe lună!
Într-o zi, mergând pe o stradă, îmi sare-n ochi o viloaie care mi-a tăiat respirația. M-am oprit și am citit pe un gard placat cu marmoră: "Avocat Xulescu și avocat Ycoaia" Cum mă holbam eu ca boul la poartă nouă, un bătrânel îmi zice, așa pe șase:
- Aici sunt banii dumneavoastră!
Măi oameni buni, respir și eu de ceva timp pe lumea asta. Toată viața am muncit și n-am bani să-mi cumpăr măcar o bormașină rotopercutoare! Ce să fac cu ea? Să intru și eu în rândul lumii!