-Punctul meu slab, spune primul barbat privind înapoi spre ea
-Ce?, întreaba ametit barbatul de pe cealalta parte a mesei
-Ea e punctul meu slab, calcâiul lui Ahile daca vrei, a spus fara sa-si desprinda ochii de pe fiinta ce dormea pe canapea.
-Cred ca ai baut prea mult
-Sigur am baut prea mult, dar nu ma însel în privinta asta
Tocmai se terminase înca o noapte alba cu muzica si uitare. Razele soarelui începeau sa se faca simtite în camera. O petrecere. O grupare de prieteni.
-De fiecare data când o vad îmi distruge sistemul de directionare. Sunt atras ca planetele de soare. Al doilea barbat începe sa râda
-Tu crezi ca sunt beat si spun prostii, dar adevarul e ca doar în starea asta pot sa-mi recunosc aceasta nebunie.
-Pai, de ce nu încerci sa o cuceresti?
-Am trecut de faza asta...
-Cum?
-La propriu, am fost, am vazut, am fost refuzat
-Ah, eu nici nu am observat.
-Da, am fost discreti. Au ridicat paharele, le-au ciocnit si au baut.
-Fata ta stie?
-Ce sa stie? Ca ea, priveste din nou spre canapea, ma bulverseaza de fiecare data când o vad si ca fata mea nu va putea niciodata sa concureze cu ea? A zis asta, cautându-si nervos bricheta.
-Mda, ai dreptate. Al doilea barbat se apleaca peste masa si îi aprinde tigara primului barbat. Dar voi va mai vedeti?
-Nu, când? Doar când ne mai strângem pe la o petrecere. Ultima oara am vazut-o de anul nou.
-A trecut atâta timp si înca nu ai uitat de ea?
-Tragic este ca, da, am uitat de ea. Însa dupa ce o vad, treptat îmi intra din nou sub piele. Nu pot sa privesc în alta parta când e lânga mine.
-De aia nu prea vii cu iubita?
-Sa stii, chiar îmi era frica prima data când a iesit cu noi. Ma gândeam ca poate îsi da seama cum ma uit la punctul meu slab.
-Da’ tu nu o iubesti pe fata ta?
-Poate... sincer, nici nu stiu ce înseamna sa o iubesc când sunt in preajma punctului meu slab.
Nici unul nu mai zice nimic timp de câteva minute. Unul dintre ei reumple paharele cu vin rosu, iar celalalt trage dintr-o tigara si încearca sa faca cerculete cu capul lasat pe spate. Treptat, soarele îsi facea curaj sa iasa zâmbitor.
-Acum când o sa plec de aici, o sa ma bântuie imaginea ei zile, poate saptamâni, se ridicase de pe scaun si s-a îndreptat spre balcon. A crapat usa, lasând aerul rece sa-i racoreasca fata. Am iubit-o, am urât-o, orice ar face reuseste sa ma tulbure, zice rar, cu pauza dupa fiecare cuvânt, privind de pe balcon în strada pustiita.
-Nu te deranjeaza? Sa iesim si sa fie si ea acolo?
-Nu, într-un fel sunt si eu masochist. Vreau sa o vad, sa vad cum arata, ce sentimente îmi stârneste.
-Si?
-Nu ma vezi? Ea este... îmi scapa cuvântul...
-Ba da..
-Se face cam târziu, de fapt, cam devreme, spune asta, zâmbeste, si mai bea o înghititura de vin.
-Da... sper sa ploua azi.
-De ce?
-Tot o sa dorm toata ziua, macar sa fie racoare mâine.
-Îhî... da pe gât paharul cu vin si stinge tigara în scrumiera. Ma duc sa-mi trezesc fata, mergem acasa, sa nu mai dorm aici.
-Bine, eu o sa încerca sa ma întind sa dorm si eu putin înainte sa plec.
Se îndreapta greoi, spre locul unde dormea. Erau una lânga alta. Iubita si punctul slab. Când ajunge în dreptul lor îsi trece mâna prin par, apoi casca mult cu mâinile în aer. Se apleaca asupra iubitei lui, îi da suvita de pe ochi si o saruta pe tâmpla. Apoi îsi trece degetul aratator pe obrazul alb pâna în dreptul barbiei când o prinde delicat cu ajutorul degetului mare. Zâmbeste. Se uita si la slabiciunea lui. Dormea cu fata în perna. Îsi apuca iubita de umeri si o zgâltâie usor pâna deschide ochii. Îi spune pe o voce joasa, ragusita, ca trebuie sa se trezeasca, sa mearga acasa. Aceasta da din cap, fara sa zica nimic. Îi prinde gâtul barbatului cu mâinile si se ridica în picioare. Ea motaia pe umar si el o tinea în brate, atunci se trezeste punctul lui slab. Scoate capul din perna, îsi trece o mâna peste ochi si-l priveste pe el stând în picioare cu iubita lui. Îl priveste câteva secunde fara sa schiteze un gest. Nici el nu-si lua ochii dupa chipul ei somnoros. Într-un final, ea schiteaza un zâmbet mic, scurt apoi îsi ridica mâna dreapta si face un semn. Îi raspunde la zâmbet apoi o trezeste de tot pe fata lui si pleaca.
Afara era o racoare de toamna. Ea se trezise si reusea sa mearga singura. Mergeau unul lânga altul, tacuti, spre casa lor.
Ravasitoare... da, asta e cuvântul pe care-l cautam.
Ce? Se uita ea, mirata, spre el.
Nimic... nimic...

Peste câteva zile iubita barbatului nostru se afla în sufragerie. Era o sâmbata dimineata. Cele doua prietene la care se confesa erau asezate pe coltar îmbracate în rochite de vara ce se terminau putin deasupra genunchiului. Un ritual. Din când în când cele doua veneau sâmbata dimineata sa-si mai povesteasca vietile. Se anunta o zi extraordinara pentru o plimbare în parc, temperatura undeva la 25 de grade, un vântisor racoros si câtiva nori mari, albi, trudind pe cer.
-O lingurita de zahar, nu? Striga din bucatarie gazda din sâmbata aceea
-Da, spun fetele la unison, apoi râd
Flecaresc câteceva pâna când le este adusa o tava argintie. Pe tava erau asezate cele trei cafele într-un triunghi echilateral. Cestile erau albe, fine la atingere, cu floricele albastre în jurul toartei si stateau pe mici farfurii cu aceleasi motive decorative. Pe lânga cesti, pe tava se mai afla o mica ceasca cu zahar si o mica cutiuta cu lapte.
În timp ce-si sorbeau cafelele, fetele au început sa vorbeasca. Despre un târg de vechituri, despre rochii si calatorii. O pauza în conversatie îi da ocazia gazdei noastre sa poata sa spuna ceea ce voia de când au intrat pe usa prietenele ei.
-Iar e distant, spune cu jumatate de gura, apoi bea putin din cafea, pentru a nu fi nevoita sa dea explicatii. Era oarecum rusinata de acest confesiune. Desi erau prietenele ei, nu voia sa le spuna ca iubitul ei este distant, rece cu ea
-La fel ca înainte?, îi continua gândurile prietena numarul unu.
-Da... cum a fost de revelion. Stiti ca v-am spus atunci. Razele soarelui s-au refractat în parul negru, iar ochii caprui s-au deschis la culoare si au capatat nuante verzui.
-Hmm, de când se întâmpla? O întreaba prietena cu numarul doi în timp ce scoate o tigara din pachet.
-Nu stiu, de câteva zile, poate, spune asta si se ridica. Când îl întreb ce are îmi zice ca nu are nimic si ma saruta. De parca asta m-ar face sa ma simt mai bine. Deschide usa de la balcon, apoi îsi reia locul. Îsi lasa prietena sa fumeze în sufragerie, dar nu suporta mirosul impregnat în camera.
-De multe ori îl gasesc stand. Sta. Nu face nimic. Îl întreb la ce se gândeste. Nimic, asta îmi spune. De parca ai putea sa te gândesti la nimic. Si când vorbim am impresia ca nu ma priveste. Sta si se uita în ochii mei cu ochii lui imobili de bou. Si ma enerveaza asa de tare pentru ca îmi place de el asa de mult. Si ma enerveaza ca el nu ma place cât îl plac eu si am impresia ca eu pierd în razboiul asta.
-Iesiti undeva nou... poate îl scoate din starea asta
-Poate, dar stii nu am chef sa-i fac pe plac acum
-Hmm, nu stiu, daca ai o discutie serioasa cu el pe tema asta...
-Da, nu stiu...
-Ar trebui sa facem o plimbare azi, schimba una din prietene subiectul.
Cât timp fetele stateau la vorba, el tocmai se trezea. Era la baie si se spala pe fata, în timp ce încerca sa-si aduca aminte detaliile visului. Bineînteles, nu a putut sa o scoata din minte. Trecusera vreo patru zile de când nu o mai vazuse si ca în datile trecute obseda asupra ideii de ea si asupra ideii de a fi împreuna cu ea.
Acum visase ca erau într-o parcare din fata unui mic hotel, pe care nu-l putea recunoaste de undeva. Însa îsi amintea perfect culoarea visinie a cladiri si faptul ca nu era nicio masina în parcare. Nici nu stia cum ajunsesera acolo. Calcau pe asfalt unul lânga celalalt când, deodata, el a întrerupt tacerea si ia spus tot ce nu a reusit sa-i zica atunci când a încercat sa o câstige prima data. De fapt atunci nu a reusit sa zica mare lucru. A încercat sa spuna ceva, dar în timp ce vorbea si-a dat seama ca vocea i se subtia treptat asa ca a facut gestul care trebuia sa-i înlocuiasca toate vorbele. A sarutat-o. Un gest simplu ce trebuia sa fie încoronat cu o victorie. De data aceasta inconstientul ia îndeplinit dorinta. Iar acum încerca sa-si reaminteasca scena cu scena, dar mintea e nedreapta si îi ascunde fragmente. Dupa ce iese de la baie apuca un caiet si începe sa noteze cu litere mari, labartate imaginile pe care le stia deja, însa la ce „tinea” cel mai mult nu a reusit sa le noteze.
Replicile ei. Ce-i propusese mintea ca replici pentru ea sa spuna ca într-un film. Asta încerca cu orice pret sa-si aduca aminte, însa cu cât se straduia mai mult cu atât se enerva ca nu le poate nota. Într-un final, scrie niste cuvinte, dar îsi da seama ca nu erau astea. Le sterge cu furie.
În acel moment deschide usa iubita lui:
-Ce faci acolo? Credeam ca dormi
Îl gasi stând în genunchi pe pat aplecat deasupra caietului cu un pix în mâna, îmbracat doar cu pantalonii scurti de casa.
-Dormeam, acum m-am trezit si am avut un vis ciudat, încercam sa-l schitez în scris.
-Da?, Ce vis? Întreaba si încearca sa vada ce este în caiet
-Nimic, despre o femeie-vulpe. Spune asta si râde. Închide caietul, se da jos din pat, o îmbratiseaza si o saruta sub lobul urechii.
-Termina! Stii ca ma gâdil acolo.
-Exact!, Ce manânc? Mi-e o foame de parca am dormit pâna acum.


Sfârsit de mai. Îi suna telefonul si raspunde. Mergem la picnic sâmbata viitoare pentru ziua ta? Aha, da, aduc eu vin de la mine, Cine vine cu masina? Si cine mai vine? Aha. Banuia ca trebuia si ea sa fie acolo, dar voia sa-i auda numele ei. Bine. Da
-Draga, mergem la picnic saptamâna viitoare pentru ziua lu’ A.
-Super. Câti o sa fim?
-Cam tot aia care am fost si data trecuta
-Bun. Vrei sa-ti mai pun vin?
-Da, te rog. Mersi
Când au ajuns acolo, deja se instalasera. O masa de lemn era aranjata cu pahare si farfuri pe o fata de masa albastra. Ajunsesera ultimi din cauza îndemânarii lui de a se descurca cu directiile. Îi spusesera lui la telefon cum sa ajunga acolo, el a vrut sa o puna pe iubita lui sa vorbeasca stiind ca el nu se pricepe sa urmeze directii, însa ea se afla în baie de 20 de minute. A vrut sa intre peste ea
-Stai asa, spune în telefon
-Iubit-o vezi ca intru în baie.
-Sa nu îndraznesti! Îi raspunde ea ferm.
-Hai, stiu ce am vazut pâna acum.
-Nu, nu cred ca ai vazut partea asta. Asa ca nu intra.
-Intru
-Nu. Se repede la usa si pune încuietoarea.
-Argh... Bine, spune-mi mie cum sa ajung acolo
Desi dimineata anunta o zi morocanoasa, soarele ce le lumina fetele prin parbrizul masinii contrazicea începutul noros al zilei.
-Nu trebuia sa faci la dreapta pe acolo?
-Poate
-Cum adica poate, nu ai aflat pe unde trebuie sa mergi?
-Ce?
-Nu stii pe unde sa o iei? Întreaba din nou dupa ce scazuse considerabil volumul casetofonului
-Ba da, au zis sa fac la dreapta dupa nu stiu ce chestie
-Pai, si am trecut pe lânga ea?
-Nu stiu, nu am vazut-o
Cam asa a decurs conversatia pâna când s-a hotarât sa sune iar pentru directii, dar de data aceasta a vorbit ea la telefon.
-Întoarce, îi spune ea dupa ce termina de vorbit la telefon.
-Sigur?
Drept raspuns primeste o expresie faciala care se traduce cam asa: Mai ai curaj sa întrebi dupa ce ne-ai dus la mama dracu-n praznic?

Când au ajuns acolo prietenii lui au început sa râda de el, ca nu e în stare sa ajunga, ca are grija femeia de el, ea a gustat putin din aceasta victorie, însa a fost rapida sa reactioneze.
-Hei, lasati-mi barbatul îmi pace, nu o stii el sa va urmeze directiile, însa le urmeaza pe ale mele, râde si-si saruta zgomotos pe obraz barbatul.
-Oo, auci, reactioneaza rapid baietii.
Dupa câteva minute de acomodare s-a trezit lânga baieti, la gratar, cu un pahar de ceva în mâna. Nu stia ce bea, dar nici nu a întrebat. Era tare. Ea era acolo. La fel cum si-o amintea, numai ca îsi schimbase putin parul, mai taiase din e. Era plina de viata, zâmbitoare si cu ochii ca doua margele negre. Fetele ascultau muzica, vorbeau si dansau. Din când în când mai arunca un ochi înspre ele. La un moment dat îi prinde privirea si timp de câteva secunde nici unul nu si-a clintit ochii. Într-un final, ea îi zâmbeste si întoarce capul. El continua sa se uite la ea. Urmarea o linie imaginara ce mergea din crestetul capului pâna în calcâie. Urechea, parul proaspat taiat, umarul dezvelit de rochia fara spate, solduri fine, cuta unde rochia se termina, pielea alba, strabatuta de vene albastrii, glezna fina înconjurata de o bretea din piele neagra.
-Hai ciocneste cu noi!
-Hai
Nu trecuse foarte mult timp de la ultima lor întâlnire. Înca se gândea la ea, chiar dupa ce primise telefonul îsi amintea de ultimul vis. Cum a zis el, era ca un meci de fotbal ce intrase în prelungiri, ce era pe cale sa se termine. Grozav, am facut o analogie cu fotbalul, a râs când s-a gândit la asta. Imaginea ei zabovise atât, dar era pe care sa dispara din gândirea voluntara. Venise acest moment si era timpul pentru un alt început. Nu peste multa vreme masa era gata si toata lumea era înfometata. Carnea era facuta perfect, legumele erau proaspete, zemoase, iar vinul era dulceag, sec ce-ti lasa un gust placut în gura. În timpul mesei au vorbit mai putin si au ascultat mai mult. Într-o poienita înconjurata de copaci cât vezi cu ochii, un grup de prieteni sarbatoreste, asculta muzica, bea si manânca. Eroul nostru statea lânga iubita lui, iar vizavi se afla slabiciunea lui. Dupa ce terminase de mâncat, statea la masa si bea vin. Se uita în fata si o urmarea cum ea se descurca cu furculita si cutitul. Privirile li s-au întâlnit, însa nu a durat decât o secunda pentru ca el i-a evitat privirea directa. În urmatoarea secunda a început o melodie de la The Doors:
„I looked at you
You looked at me
I smile at you
You smile at me

And we’re on our way
No, we can’t turn back, babe
Yeah, we’re on our way
And we can’t turn back

Cause it’s too late
Too late, too late
Too late, too late”
S-au auzit versurile în timp ce ei îsi fereau privirile unii de alti. Is it too late?, s-a gândit în timp ce-si umplea paharul cu vin. Aude ceva din dreapta lui, dar nu poate sa descifreze
-Ce?
-Ti-am zis sa-mi dai si mie sarea, îi spune iubita lui
-Ah, uite-o
-Ce e cu tine?
-Nimic, cred ca sunt putin ametit
Dupa câteva minute se ridica de la masa si cere o tigara. Primeste un pachet. Scoate una si o baga în buzunar. Le zice ca vrea sa se plimbe putin. Nu merg mult, îi asigura ei. Fata lui îl întreaba imediat daca-l poate acompania, dar el a asigurat-o ca nu sta mult. Se duce sa se uite putin.
Prietenul caruia i s-a destainuit la ultima lor petrece se apropie repede. Esti ok? Da, sunt bine, stai linistit. Da? Bine, sa nu stai mult. Nu, nu stau. Vezi ca trebuie sa punem cortul. Da, îl pun când ma întorc.
Soarele se pregatea sa lumineze cealalta parte a globului si trimitea raze de adio lumii lor. Desi era primavara înca se gaseau frunze uscate prin iarba. Coroanele copacilor fosneau în voia vântului. Merge printre copaci, sare peste crengi cazute si calca frunzele uscate. Dupa câteva minute gaseste un trunchi de copac uscat, cazut la pamânt. Se asaza pe el si face o gaura în pamânt cu calcâiul. Când crede ca e de ajuns de adânca îsi scoate tigara putin îndoita si bricheta. În timp ce fuma se gândea la ea, la punctul slab.
Voia sa faca dragoste cu ea, sa-i simta buzele si sânii. Sa-i simta coapsele strânse în jurul lui, sa-i spuna dulcegarii la ureche si sa se joace cu zulufii ei. Vrea ca ea sa-l strânga în brate în timp ce se barbiereste dimineata. Sa se trezeasca înaintea ei si sa o priveasca dezbracata, sa-i studieze fiecare cuta, fiecare linie pe care o face trupului ei. Sa o care în spate când e obosita si sa-i dea trandafiri pentru ca se asorteaza cu buzele ei. Sa o faca sa râda cu lacrimi, ca apoi tot el sa i le stearga. Diminetile, ea sa fie îmbracata doar cu camasa lui si sa aiba parul ravasit. Vrea sa-i strânga bratul când e speriata, în timp ce privesc un film. Vrea ca ea sa-i treaca mâinile prin par când e nervos, calmându-l. Atunci se lasa putin pe spate si închide ochii. Nu da de întuneric, ci de un oranj datorita razelor de soare ce-i încalzeau fata si îi luminau pleoapele. Auzea ciripitul pasarilor, miscarile frunzelor si tumultul padurii. În curând se adauga acestor sunete un fosnit ce venea din spate. Asteapta sa se apropie mai mult de el, apoi deschide ochii. Punctul lui slab calca usor prin iarba. A simtit ca are un deja vu, parca ar fi fost un scenariu din visele lui. Fara niciun cuvânt, el îi face loc pe copac, iar ea se asaza.
-Cum m-ai gasit?
-Ti-am urmat pasii
-Au ramas urme pe pamânt?
-Nu.
Stateau unul lânga altul si priveau în fata. La un moment dat el întoarce capul spre ea. Lumina îi colora usor pielea, urmarea linia nasului, apoi mai jos în jurul buzelor rozalii, întredeschise. De la buza de jos a mers mai departe spre barbia perfect rotunda si a fost tentat sa continue mai jos, însa a urmat linia maxilarului pâna la ureche. O ureche mica cu pielea moale si parfumata. Câteva fire de par miscate de vânt îi atrag atentia. Se trezeste când îsi da seama ca îi s-a stins tigara. Da drumul chistocului în groapa pe care o facuse mai devreme, apoi îl astupa si-l batatoreste cu piciorul. Amândoi priveau acest proces atent fara sa vorbeasca, se uitau ca si cum ar fi strain de ei.
-Prietena ta e foarte draguta, spune ea deodata, fara sa-l priveasca
-Da, este
-E amabila si are un zâmbet superb, continua
-Da, si mie îmi place
-Si..
-Ce vrei de la mine?, o întrerupe si-o prinde de brat. O privea furios, iar ei nu-i placea asta.
-Nimic, îsi descatuseaza bratul din prinsatura lui.
-Atunci de ce te tot uiti la mine. De ce ma chinui? De ce nu ma ignori? De ce ma simt ca pe foc de fiecare data când te vad?
-Vreau sa vad daca te uiti la mine? Raspundea ea pe un ton jucaus. Nu-l lua în serios si asta îl enerva si mai tare
-De ce? O întreaba strângând din dinti
-Pui prea multe întrebari, ai observat? Raspunde în acelasi ton.
Tacere. Se lasase batut, nu exista speranta pentru o discutie în care putea sa o confrunte. Sa-i spuna ce simte. Se ridicase în picioare, se gândea sa plece
-Ai idee daca exista o substanta care sa-ti intensifice visele? Vorbeste ea si se ridica. Era mai mica ca el si trebuia sa priveasca în sus. Daca se apropia mai mult, el putea sa-si aseze barbia pe fruntea ei.
-Nu stiu, de ce întrebi?
-Am avut un vis interesant pe care as mai vrea sa-l retraiesc sau daca nu, sa pot sa le controlez
-Cum adica?
-Visarea lucida, te „trezesti” în vis si îl poti schimba, manipula dupa cum vrei tu
S-i ce ai vrea sa schimbi tu?
-Eh, mai multe... nu stiu, chiar ar fi interesant sa pot sa zbor sau sa fac diferite scenarii. Ai fi regizor filmului tau, fara conventii si reguli. Hai sa mergem înapoi, pâna nu ne dau astia disparuti..
-Împreuna
-Ce?
-Disparuti împreuna... asta cred ca ar fi si mai grav
-Crezi?
-Sunt sigur, cât despre întrebarea ta, din ce stiu eu, LSD-ul îti provoca halucinatii si vise, însa nu ma crede pe cuvânt si nu stiu cât de mult te-ar ajuta pe tine. M-am interesat si eu mai de mult despre vise si droguri care-ti pot creste intensitatea si din ce îmi aduc aminte mai era o substanta Melatonin, din engleza. E o substanta produsa natural de o parte din creier, care te ajuta sa visezi mai mult. Mi se pare ca exista si niste pastile Melatonin, dar cel mai bine e sa cauti mai mult despre medicament, înainte sa-l iei.
-Ah, da, mersi, o sa caut si eu mai mult despre asta. Îmi plac visele, iar pe unele nu vreau sa le uit. Chiar si cosmarurile. Într-un cosmar totul pare atât de real si câteodata chiar ma trezesc speriata.
-Pentru asta sunt filmele
-Pe mine nu ma ajuta prea mult. Sa nu întelegi ca ma dau mare, ca mie nu îmi este frica, ci doar ca în timp ce privesc filmul ceva ma scoate din stare, un zgomot afara, sfârsitul ecranului, senzatia ca e fictiv etc.
-Da, înteleg, dar de ce ai vrea sa ai cosmaruri?
-Nu, nu vreau neaparat, dar nu m-ar supara un cosmar care sa ma sperie din când în când.
-Cam acum un an am început sa ma interesez despre vise, continua ea dupa o pauza în care si-a aranjat gândurile, am început sa-mi notez tot ce visez. Ce-mi aduc aminte.
-Si ai notat ceva interesant?
-Ah, multe chestii, o sa râzi daca le citesti, râde la rândul ei si reuseste sa se împiedice de o creanga, dar el o prinde.
-Se pare ca trebuie sa fi mai atenta si cu viata reala, spune el zâmbind
-Da, da, asa e, acum sa nu crezi ca vreau sa traiesc într-o lume a viselor. Nu, mie îmi place viata asta, reala, daca vrei. Însa vreau sa stiu si ce se petrece când dorm si de ce. Cred ca aflam mai multe despre noi prin vise, simboluri, întelegi tu. Dupa ce spune astea topaie câtiva metri pâna la o floare galbena
-Da, vad ca esti foarte pasionata despre subiect
-Da, sa stii, e o slabiciune de-a mea, raspunde în timp ce vine spre el cu floarea la piept
-Aha, un punct slab, ai putea spune
-Da, exact, îi zâmbeste florii si o pune în par
-Nu mi-ai zis ce ai notat în caietul viselor
-Ah, da, pai, uite eu am o chestie cu Olive din Popey marinarul. Ma sperie. E mult prea slaba si nasul si parul. Si, într-o noapte, am visat ca aratam ca ea si m-am speriat serios
-Nu râzi de mine?
-Nu, ti-am zis ca e ciudat
-Da, asta e foarte buna, râde, dupa cum i-a fost promis.

Au mers împreuna spre locul unde aveau sa înnopteze. Tacuti, calcând unul lânga altul. El mergea înaintea ei. Când au ajuns aproape grup el deschide iar gura
-Îmi place cum te-ai tuns, arati admirabil, o complimenteaza si îi zâmbeste, cu adevarat, pentru prima oara.
-Da?, Multumesc, ce dragut din partea ta
-Placerea e de partea mea.
Când au ajuns înapoi, el si-a instalat cortul apoi a revenit la petrecere. Au sarbatorit aniversatul, au baut si si-au distrat pâna spre dimineata. El a adormit cu gândul la parul ei proaspat taiat. A doua zi, înainte sa plece, au dat un toast cu pahare cu suc, iar aniversatul a venit cu ideea sa plece la vara în Viena, cât mai multi. Exista hosteluri cu camere unde intra opt persoane, e ieftin si au si mic dejun. Erau asezati într-un semicerc, iar de la stânga la dreapta spuneau daca vor sa vina sau nu. Da, Nu, Nu stiu, Poate, Da, un Da convingator i s-a strecurat printre buze punctului slab, Da, Nu cred. Era rândul lui. Si eu... spune dupa câteva secunde, privindu-si punctul slab. Si noi, îl completeaza iubita lui. Da, asa e, Si noi.