agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1591 .



Primăvara pianistei
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [acionut ]

2010-11-02  | [This text should be read in romana]    | 



Ultimele insule albe pregăteau lansarea unei noi ere. O epocă a veridicului, a transcendenței. Copacii uscați, schelete ale unei ierni devastatoare, îmbrățișau cerul cu mii de binecuvântări arboricole. Relicvele episodului aparent susurau printre frunzele supreaviețuitoare, oh, toamnă amară și dezgustătoare! Relicvele îmbrățișau pământul...
Un corp fragil, cu siguranță uman, pregătea grădina artificială în foișorul central. În mijloc - obiectul înălțării prin versete și tânguiri misterioase. Cercul strângea umbrele efervescenței laterale, îmbrățișând clădirile din jur. Atmosfera? Atmosfera se înconjura de briza unui început, atmosfera se îmbrățișa pe sine...
Adunarea spectatorilor diurni era o operațiune mai dificilă. Înconjurarea foișorului cu elemente cvasi-relevante nu putea fi constituită decât de porțiunile scenei incipiente. Era dificil. Iar ziua cobora tot mai mult cu suava-i visare spre peisajul urbano-marginal... Singura ființă vie aranja piesele concertului, floarea din glastră și scaunul torturii infinite. Lumea în care reprezenta doar o picătură de carne mult prea fragilă o îndepărtase spre toropeala crematoriului interior. Durerea o măcina, îi spulbera limitele eficienței locale. Suferința îi îmbrățișa traseul inovator, însă ocupa locuri strâmte prin colțurile întunecate ale creierului epuizat. Durerea nu era reală. Însă epuizarea era mai mult decât prezentă...
Netezi cutele rochiei roșii, vaporoase, așezându-se, prudent, pe scaunul veșniciei. Relaxare. Completare. Dar și prezențe non-umane, spectatorii unei drame sonore, unei armorii pre-operatorii. Se apropia extirparea fiecărui sunet chinuit, a petalelor unui summum atotvăzător, a lacunei primăvăratice.
Evul revenise, iar artista mângâia suav primele note, primul sunet de testare. Instrumentul funcționa, era acordat cu armoniile universale. Dar lipsea un element crucial, o inspirație momentană: firescul realității. O realitate confecționată din hârtie creponată, sau poate din turtă dulce. Apoi se răzgândi, era prea târziu pentru regrete simplificate. Apăsă butonul, iar spectatorii non-umani se ridicară ca la un semn. Erau pregătiți pentru funcția lor primară, de a asculta și de a fi mângâiați de miile de acorduri inițiale, sutele de note mijlocii și de singura creație umană.
Artista începu concertul de primăvară, o vijelie crescândă, un uragan nimicitor de acorduri, veleități muzicale și tremur intestin. Frunzele vibrau, cerul zâmbea, luminile pâlpâiau iar timpul se oprise de admirație și invidie. Iar sunetele eliberatoare spulberară manechinele de hârtie prin flăcări de lumină și culori programate. Focul cuprinse totul. Doar în centru, ca un demon furios, artista grăbea ritmul spre finalul apocaliptic, spre nimic, spre visul primăverii milenare...

.  |








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!