Fusese trezit de coșmarul acela îngrozitor. Era desculț la școală și lacrimile -i curgeau șiroaie sub privirile disprețuitoare ale colegilor. Coșmarul se repeta regulat, ce-i drept la intervale mari de timp. Acesta trăia în subconștientul său și se hrănea, nemernicul , ca un vierme, cu trăirile sale. După ce se liniști întoarse privirea spre Eugenia care dormea respirând liniștită. Fuioare de lumină călduță se jucau prin părul arămiu (bine rumenit spunea tata socrul).
S -au cunoscut la mare în urmă cu 11 ani, într-o tabără studențească. El era singur, ea la fel împreună cu ....rochița ei roz ca o cremă de „Eugenia”. Îl surprindea mereu cu inteligența ei „sexi”. Era iubirea lui dulce-rozalie de atâția ani. Aveau aceleași pasiuni, ca două ramuri crescute din aceeași rădăcină. Doamne ce mult o iubea! Îl liniștea s-o știe lânga el, să-i simtă carnea moale, s-o alinte, s-o mângâie.
Eugenia se trezi și ea și întinse brațele leneșă ca o pisică. O auzi la baie cum se spăla pe dinți. I-ar fi plăcut s-o vadă umblând goală prin casă, să-i admire în voie formele perfecte. Gânduri rebele își verificau chipurile în oglinda ochilor. Le auzi cum strigau:
-Deschide-ne, dacă nu....!
Zâmbi. Știa cum se termină mereu dimineța. Eugenia n-are timp pentru dorințele lui decât la final de săptămână.
-Nu e corect! spuse hotărât un gând. Ne vom revolta și nu te mai vizităm, cutie craniană goală ce ești!
-Adriane, fă cafeaua! se auzi glasul femeii.
-Imediat, raspunse bărbatul, inchizând cu fermitate poarta în fața visului.
În bucătărie domnea curățenia. Niciun firișor de praf nu amenința pe nicăieri, datorită Eugeniei. El însă adora dezordinea. Femeia îi povesti, în timp ce sorbea cafeaua fierbinte, că lucrează la un proiect și va pleca mai devreme ca de obicei. Spera că vor obține rezultate interesante, incredibile. Laboratorul lor era dotat cu aparate de ultimă generație. O undă de gelozie trecu prin fața sa, ca o nuia, și-i biciuia obrajii, înroșindu-i. Eugenia muncea la proiect cu șeful laboratorului, erau prea mult timp împreună. O respecta, știa că nu l -ar înșela niciodată....și coșmarul acela brăzdă ca un fulger cerul gândirii sale.