Intr-o dimineata de vara, pe apele calme deocamdata ale Pacificului un mic vas de croaziera se indrepta spre Marea Diavolului ca sa ajunga in frumoaslele insulele ale Indoneziei. Totul era perfect si nimic rau nu parea sa se intample. In aceea privesliste de dimineata eram unul dintre primii oameni care au vazut rasaritul in aceea zi, un rasarit super , razele soarelui care atingeau apa cu o sclipire naucitoare te faceau sa visezi departe. Eu, Daniel Raul, eram unul dintre pasageri acelui vas de croaziera Queen Elizabeth. Vasul pornise de cateva saptamani din portul San Francisco, facea o oprire la Hawaii si calatoria urma sa se sfarseasca intr-o insula din Indonezia dar de care nu prea imi aduc minte prea multe din descrierile pe care le-am auzit. Scopul meu nu era Indonezi ci vroiam sa ajung in Australia dar obtinand un concediu de la firma m-am gandit ca in acest concediu sa plec putin si la urma sa ajung si la destinatia la care oricum trebuia sa merg. Eu eram angajat la una dintre cela mai mari compani de constructie din lume, eram inginer si am fost trimis in Australia ca sa ma ocup de construirea unui pod langa Melbouurne pe raul Murray.
Pe vapor totul era frumos, aveam o companie placuta. In timpul calatoriei mele am intalnit o romanca, pe nume Cristina, care isi petrecea si ea concediul. Imi spuse ca este din Bucuresti si ca a venbit in SUA de cad avea doar 6 ani, tatal ei a fost consul pana in urma cu cativa ani, desi ai ei au revenit in Romania, ea mi-a spus ca nu ii este dor deloc de Romania si nici nu se gandeste sa mearga prea curand acolo. La aceste vorbe am incremenit, daca as putea si maine as pleca in Romania chiar daca ar fi doar pentru o ora sau o zi. Aducand vorba de Romania imi venise asa un dor dintr-o data de numai puteam sa imi iau gandul de la locurile copiilariei mele si toate locurile din Romania pe care le-am vizitat.
In spre seara am intrat in Marea Diavolului. Am stat de vorba cu capital si imi spuse ca in ceasta mare se petrec lucruri ciudate cu vremea. M-am uitat afara, soarele apunea asa de frumos, o priveliste pe cere nu o vedeai in fiecare zi, cerul era senin, nici macar un nor nu am vazut oricat de mult m-am uitat in toate partile.
Dupa ce am intrat in cabina mea am vrut sa ma pun la somn, dar chiar cand m-am pus in pat la usa apare Cristina si ma invita ca sa luam cina impreuna. M-am gandit cateva secunde ce sa fac sa merg sau sa nu merg, am avut o zi cam obostiroare mai ales ca nici nu am dormit decat vreo 2 ore dupa ce noaptea trecuta a fost o petrecere, dar am acceptat intr-un final. I-am zis sa ma astepte putin ca sa ma schimb. Aveam doua costume la mine si l-am luat, unul care avea culoarea neagra si unul de culoare caramelului. Am hotarat sa il iau pe cel negru cu o camasa alba. Ea avea o rochie rosie superba, presarata cu pietre lucitoare pe alocuri. Am mers in restaurant si ne-am asezat la masa de langa intrare. Chiar cand m-am asezat la masa am observat o sclipire albastra afara dar am ingonrat-o. Dupa cate minute a sosit si chelnerul, nu ma plang de servicile acetui vas dar erau putin „intarziate”. -Buna seara. Cu ce va pot servi? - Eu as dori niste crab, daca se poate. Spuse Cristina. -Eu la fel ca si domnisoara si o sticla de vin. -Ce vin preferati domnule? - As dori ceva demi dulce. - Imediat domnule.
Apoi am inceput sa intru in vorba cu Cristina din nou, dar se pare ca despre orice discutam tot la Romania ajungeam. In 5 minute chelnrul a venit si el cu comanda. Am mancat dar dupa aceeaia am mai comandat 2 sticle de vin. Tot ce imi mai amintesc este ca la ora 10:30 am intrat in cabina impreunua cu Cristina si de acolo ceata in memorie. Insa pe la ora 4 am fost trezit de niste zguduituri putenice, speriat si mahmur m-am uitat pe geam si vedem veluri poate chiar de 10 m. Ma gandeam „cum este posibil? Asa o vreme frumoasa si acum totul e pe dos si impotriva noastra.”. Asa cum imi spuse capitanul aici natura o poate lua razna imediat iar eu acum nu stiam ce sa fac. M-am imbracat si mi-am luat o vesta de salvare pe mine ca sa merg pana la capitan sa il intreb cat de puternica este furnuna. Pe drum insa am auzit o bubuitura puternica, n u stiam ce este dar am auzit tipete si atunci mi-am dat seama ca orice ar fi nu poate fi bine. Ce sa fac acuma? Am hotarat sa merg sa o trezesc pe Cristina din somn. Am ajuns la Cabina ei dar ea numai era acolo. Cand am iesit pe punte am observat apa pe podea si atunci mi-am dat seama ca vasul a lovit ceva probabil si se scufunda. Am iesit pe punte, si chiar atunci un val mare a acoperit vasul tot ce am auzit in aceel moment era un strigat „Dani atentie!!!” era Cristina incercand sa ma fereasca de val insa a fost prea tarziu. Am apucat sa pun mana pe o bucata groasa de lemn de pe punde, nu stiu la ce folosea acolo insa putearea valului m-am luat cu tot su scandura. Tot ce imi mai amintesc este ca tineam bine in mina scandura in speranta ca o sa plutesc.
Dupa cam o ora de chin inca stateam pe scandura, apele s-au calmat si vedeam cu ochii mei cum vasul se scufunda. Nesttid ce ssa fac si secat de forte am observat ca umarul drept imi sangera, cred ca atunci cand valul ma luat de pe vas m-am lovit de punte. Imi infasor umarul cu tricoul, insa la picior nu aveam curajul sa ma uit pt ca simteam o durere ingrozitoare. Cu ultimile puteri am inceput sa strig de disperare dar degeaba strigam, eram in mijlocul unei marii care nu vroia ca eu sa ajung la destinatia mea, curenti de apa ma duceau fara ca sa am habar de mine. Dupa cateva minute bune de strigate numai vedeam in jurul meu nimic, atunci mi-am dat seama ca imi voi gasii moartea, am inceput sa ma rog si sa strig in gura mare „De ce Doamne tocmai eu?”. O raza de soare se vedea in spatele meu pe cer, atunci mi-am dat seama ca eu ma indrept sprea vest, ceea ce era bine deoarece ma indreptam spre continent. Secat complet de puteri am pus capul jos pe scandura si am adormit fara sa imi dau seama......
M-am trezit urmatoarea zi simtind un gust amar pe buze, mi-am dat seama ca traiesc, si de fericire am inceput sa strig „Multumesc Doamne”. M-am ridicat de jos ai am vazut padurea tropicala, plaja, si muntele din mijlocul acelei insule pe care am naufragiat. Am ridicat mainele spre cer si am strigat „Multumesc Doamne” m-am pus in genunchi si am inceput sa arunc cu nisip peste mine. Eram atat de bucuros ca sunt pe pamant incat nu imi pasa in ce tara sunt sau ca piciorul si umarul drept ma dureau.
Dupa cateva minute de fericire mi-am revenit si m-am hotarat sa merg sa caut un sat de bastinasi. Eram pe plaja iar intre mine si padurea tropicala ce se intindea pana pe vurfele muntelui nu erau prea multi metri, cred ca 20 de m. Am mers pana in padure unde am aflat un bananier in care mai erau niste banane, mancarea imi mai dadea putere. Am mancat, mi-am dezlegat tricoul ca sa imi vad rana mai bine, atat piciorul cat si umarul s-au oprit din sangerat. Am iesit inpoi pe plaja si am inceput sa merg mai departe dealungul coastei ca sa vda daca nu cumva voi gasi vreun sat. Era amiazazi cand m-am pornit deoarece soarele eram cam deasupra capului meu, am mers toata ziua pana seara, dar nimic, cred ca am facut incojorul insulei de doua ori ca sa gasesc urme de civilizatie dar nu am gasit nimic. Soarele era pe cale sa apuna, nu stiam ce vietati traiesc pe aceasta insula asa ca am hotarat sa imi construiesc un adapost cat timp mai aveam. Am mers in cealalta parte a insulei fata de locul unde am naufragiat deoarece acolo era pe plaja un copac in care puteam sa imi fac culcus fara sa intru in padurea tropicala sau sa fie nevoie sa muncesc foarte mult deoarece fortele mele nu erau unca bine refacute. Am mers in jungla si am aflat un cocap mai mic rupt de furtuna de aseara, se parea ca nu doar eu am fost afectat de aceea furtuna. Cu o piatra ascutita am inceput sa il tai sub forma de scandura adr am obosit si mi-am amintit de scandura cu care am esuat eu. Am plecat dupa ea si spre norocul meu am aflat-o cam la 5 m de locul de unde m-am trezit eu. Am plecat cu ea inspre asa zisul meu dormitor, am fixat-o pe niste crengi destul de puternice, am luat niste frunze din copaci din jungla, deoarece acestia aveau frunze late dar ce de pe plaja avea niste frunze destul de mici. Mi le-am asezat pe scandura si patul era gata. Mai trebuia un foc. Am plecat din nou in jungla din apropiere si am inceput sa strang niste lemne uscate si iarba uscata. Am luat un bat, un lemn in forma de semicerc si iarba uscata, am pus iarba pe selmnul in forma de semicerc si batul de lemn in iarba uscata. Am prins cu palmele batul si am inceput sa il frec in palme, spre norocul meu dupa cateva minute a iesit fum iar cam in 20 de minute aveam si foc. Acum eram gata sa dorm, soarele a apus deja si stelele apareau pe cer unnu cate una, era ca si cum cineva iti presara pe o perdea din fata ta luminite, insa nu puteam sa imi iau gandul de la oameni de pe vas, de la Cristina, ce s-a putut intampla cu ei oare? Dar obosit am adormit cu aceste ganduri in mine.
A doua zi cand m-am trezit primul lucru pe care m-am hotarat sa il fac a fost sa scriu SOS pe plaja in speranta ca poate cineva va observa. Am inceput sa sap cu o bucatat de lemn nisipul si sa tarasc copaci din padurea tropicala in santul sapat. Dupa cam doua ore de munca si avand in vedere ca in ultimele doua zile am mancat doar cateva banane, m-am hotarat sa plec in cautarea unei hrane mai consistente, dar mai intai ca sa nu devin din vanator vanat , m-am hotarat sa imi fac niste unelte de vanatoare. Am luat o piatra ascutita si am inceput sa cioplesc o alta piatra cu ea ca sa fac imi fac un varf ascutit la lancia ce urma sa mi-o construiesc. Timp de 30 de minute am cioplit cu multa grija si apoi am obtinut intrun filan ceea ce imi doream, am pornit in jungla ca sa imi gasesc si un bat care sa fie bun. Spre bucuria mea am gasit o mica padure de bambus pintre atatea speci de copaci tropicali. Am taiat cu cgreu unul dar a meriatat efortul. Acum eram pregati sa merg la vanatoare. Ma indreptam spre bazele muntelui, pe drum pot sa zic ca am vazut ceea mai frumoasa floare din lume, era de forma unui trandafir, cu petalele mult mai mari si cu o floare mai deschisa, petalele aveau o culoare alba cu dungi rosi pe ele. Era o floare superba. Dupa cateva ore am ajuns la baza muntelui si am tot ceea ce am vazut pana acum erau muste, alte insescte, pasari, si niciun animal terestru. Mi-am amintit ca pe plaja am observat un mic raulet care se scurgeam in mare. M-am indreptat inspre el in speranta ca voi gasi un peste de apa dulce si apa dulce deoarece apa nu am baut prea multa de cateva zile. Am ajuns in sfarsit la rau si am gasit tot ceea ce imi doream, peste si apa dulce. Era amiazazi am facut focul si am inceput sa imi gatesc prada. Era un peste de culoare rosie. Oricum numai ma interesa culoare vroiam doar sa mananc si sa baeau apa. Dupa ce am mancat si m gatit m-am hotarat sa merg putin in susul raului. Dupa cateva ore de urcus am gasit o pestera de unde isvora raul, am intrat cu grija in ea, se pare ca era pestera de la baza muntelui care era de fapt un vulcan d de mult timp adormit. Am avut parte de o surpriza inauntru, am gasit parca o noua lume, soarele scalda apa care isi avea izvorul eaxact in mijlocul acelei pesteri, plantele curgeau din varful muntelui cateva sute de metri in jos, razele soarelui care intr-au in pestere prin varful muntelui faceau ca totul sa para ca si un vis, insa am gasit ceva mult mai interesant acolo, faptul ca nu am fost primul pe aceasta insula pana acuma, au fost alti cu mult timp inainte. Am gasit urmele unei civilizatii ce parea de mult timp disparute. Erau vreao 30 de case conice cu acoperis din paius in jurul acelui izvor. Le-am luat pe rand la inspectie si am gasit niste chesti foarte interessante in unuel dintre ele. Erau niste desene pe pereti care aratau niste oameni pescuind in mare, semn ca acesta era un sat de pescari dar in ultima casa am gasit ceva socant. Era un desen care ilustra pescari care erau inghitit de un val urias. Atunci mi-am dat seama ca intregul sat este altundeva si ca acesta a fost un refugiu. Pe drum in josul raului am hotart sa fac un mic baraj din pietre in speranta ca dimineata urmatoare sa gasesc niste pesti aici.
Am ramas socat de ceea ce am descoperit dar era cam tarziu sa mai stau acuma. Am plecat la „dormitorul” meu dar nu inate ca sa mai iau doi pesti si niste apa intr-un bol care l-am gasit in acele case. Am facut focul la fel ca si seara trecuta si m-am pus la somn.
Dimineata urmatoare cand m-am trezit am plecat sa vad daca barajul meu a facut rost de hrana. Am gasit 3 pesti mari, dar am luat doar unul deaoarece nu putea sa ii mananc pe toti trei. Am lasat barjul si pesti in el si am plecat inspre mare. Am hotart sa ma scufund sa vad daca aveam dreptate. M-am scufundat cativa metri sub apa si am observat ruinile unuei case sub apa. Capacitatea mea de a-mi tine respiratia insa nu imi dadea posibilitatea de a explora. Cand am iesit cu capul la suprafata am observat un vas de pescuit in zona.
Am inceput sa strig si sa inot in spre ei si spre fericirea mea echipajul ma vazuse. M-au luat la bord, era un vas de pescuit din Indonezia, iar capitanul stai engleza, pe drum spre tarm le-am povestit ce am patit si mi-au spus ca se iscase din senin un taifun in zona si vasul pe care eu am fost sa scufundat insa tot echipajul impreuna cu pasageri au supravietuit.
Am ajuns pe tarmul Indoneziei dar numai imi amintesc numele orasului. Capitanul ma lasat sa dau un telefon la compania la care lucram si acestia mi-au trimis bani si un pasaport nou la ambasada SUA de aici. Am plecat spre Australia dar niciodata nu o sa uit ceea ce am vazut sub apa in aceea insula. Sper ca intr-o zi sa ma pot intoarce in acel loc si sunt sigur ca o sa o fac. Cat despre Cristina m-am intalnit cu ea anul urmator acuma insa era si ea angajata aceeasi companii deoarece ea era in ultimul an la Facultatea de Inginirie Constructi.