Picături de sudoare îi curgeau pe piept și pe brațe, mângâindu-i pielea bronzată. Respira greu, apăsat de greutatea ganterelor, dar continua să le ridice ritmic. Simțea nevoia să se simtă epuizat, să se întreacă pe sine, să devină mai puternic, așa că insista cu exercițiile fizice în fiecare zi câte două ore.
În decursul acestui timp își lăsa mintea să umble de colo colo, către fel de fel de gânduri despre amintiri sau prezent. De cele mai multe ori o vedea pe Mădălina cu trupul ei firav acoperit de o rochie roșie care îi aluneca pe șolduri cu o senzualitate care îl înnebunea. Își vedea mâinile atingându-i părul negru, îi simțea buzele fierbinți de parcă ea ar fi fost chiar acolo, lângă el, amețindu-l cu prezența ei.
Apoi își amintea ziua aceea însorită în care fusese nevoit să o ucidă. Știa prea multe despre el, începuse să îi descopere trecutul. Nu ar fi putut să o facă să uite, pentru că asta se întâmplă doar în filme sau în cărți. Adevărul este că el nu putea să facă pe nimeni să uite sau să acționeze după bunul lui plac. El era doar un spirit rătăcit printre rămășițele umane, o iluzie de om care se întâmpla să fie adorat de femei. Iar asta îl ajuta foarte mult să trăiască.
Avea nevoie de ele, de tinerele înfierbântate pline de dorință care vedeau în el bărbatul perfect. Erau atrase ca niște magneți de ochii lui albaștri și de constituția ateletică atât de repede, încât uneori nici nu mai trebuia să le vorbească.

Termină exercițiile și intră să facă un duș. În seara asta trebuia să plece la vânătoare. Trebuia să găsească o femeie frumoasă care să-i stingă dorința și nevoia de Mădălina.


*
Ajuns la barul de pe strada cu cireși, se așeză la cea mai retrasă masă și comandă un vin. Niciodată nu își lua bere când era la vânătoare. Femeile aveau ca un fel de sistem de alarmă care începea să sune când se simțeau atrase de un bărbat care servea bere. Li se părea că viitorul unui astfel de om nu putea să fie decât o existență precară în fața unui televizor împuțit, cu o sticlă în mâna dreaptă și cu celălalt braț liniștindu-se pe o burtă de dimensiuni gigantice.
Așa că prefera să comande o sticlă de vin sec, de cele mai multe ori roșu. Femeilor le plăcea asta.
Zâmbi. La bar se așezase o fată cu părul blond platinat, încălțată cu o pereche de pantofi înalți și o fustă care se oprea imediat sub fund. Îi simți parfumul învăluindu-l, o adiere de fori de grădină și hormoni. Îi putea simți dorința cum ieșea prin piele și se plimba prin tot barul. Văzu că și ceilalți bărbați o observaseră și o urmăreau, unii mai discret, alții cu o îndrăzneală uimitoare.
Dar ea era cu spatele și nu îl putea vedea. Trebuia să îi atragă atenția cumva, așa că își opri privirea fixă pe spatele ei, așteptând.


*
O dureau picioarele îngrozitor și se întreba de ce se încăpățânase să își pună pantofii roșii, când ceilalți cu platformă erau mai comozi.
Mersese 20 de minute, de când coborâse din mașina prietenului ei pe care începuse să nu îl mai suporte. Ea era prea frumoasă, arăta prea bine ca să suporte nesimțirea unora. Voia un bărbat care să o admire așa cum trebuia și să îi ofere tot ce merita.
Acum, obosită de la mers pe jos, intrase în primul bar care îi ieșise în cale și se așezase la bar.
Vedea privirile masculilor din încăpere fixând-o cu privirea. Era obișnuită cu asta. Îi plăcea, avea un sentiment de triumf când reușea să întoarcă toate privirile. Știa că totul se datora picioarelor goale pe care le afișa, dar și pantofilor roșii pe care acum îi iertase.
Apoi, simți cum o furnicătură îi urcă pe coloană, de parcă cineva și-ar fi plimbat mâna pe direct pe pielea ei. Puse mâna, dar nu simți nimic. Apoi, aceeași furnicătură reveni, de data asta mai puternică.
Instinctiv, se întoarse. În spatele ei nu era nimeni, dar la masa din colț era un băiat care lua câte o înghițitură dintr-un pahar de vin roșu.
Se gândi că sunt puțini bărbați atât de stilați care să nu se umfle cu bere ca porcii, ci să bea altceva mai rafinat, vin sau wiskey cu gheață.
Apoi îi văzu mâinile. Atât de puternic, gândi și se simți copleșită.


*
Exact în momentul în care o văzu întorcându-se, știu că a câștigat. Își întoarse privirea către sticla de vin și ridică paharul.
Luă încet o singură înghițitură, bucurându-se de aroma puternică de struguri.


*
Ca împinsă de la spate de o mână invizibilă, fata cu părul blond se ridică de la bar și se îndreptă către masa lui.
Era atrasă de el, cum nu mai fusese niciodată de vreun bărbat. Voia să îi vadă fața, să îi vorbească. De fapt, voia mai mult decât atât. Fără să vrea, mintea începu să îi lucreze în viteză și se văzu goală între brațele alea pline.
Ajunse la masă și întrebă:
- E liber? Te superi dacă stau și eu? E incomod scaunul înalt de la bar.
El își ridică ochii și ea crezu că amețește. Ochii lui erau de un albastru strident și o priveau cu interes. Nu mai văzuse astfel de ochi până acum și observă privirea matură și fața cu trăsături masculine. Primi un răspuns scurt:
- Te rog.


*
Nu așteptase să își termine vinul și nici nu îi spusese mai mult decât acel te rog. Nu avea nevoie. Ea îl urmase în apartamentul lui cu draperii negre, în patul lui rotund cu oglindă deasupra, de parcă ar fi fost o mașină defectă tractată pe străzile gălăgioase ale orașului.


*
Îi simți gura pe gât și se întrebă ce căuta acolo, printre cearșafurile albe, aruncată ca o păpușă de in.
Îl primi în ea, iar și iar.
Iar în final, buzele alea calde i se desprinseră de gât și ea alunecă într-un somn adânc.


*
Se ridică din pat și se îmbrăcă. Se simțea împlinit de parcă ar fi îndeplinit un ritual greu pe care îl așteptase de mult.
Nu apucă să se îmbrace bine, că o durere adâncă îl săgetă în piept.
Căzu pe covorul vișiniu și sângele lui se camuflă printre modelele cu flori.