Sună alarma. Ea se trezește fără probleme. Se scoală din așternuturile albe, dă perdeaua într-o parte și deschide fereastra. Pune apă într-un pahar și îl dă pe gât în timp ce privește parcul din spatele blocului. Apoi își face siesta de dimineață și pregătește micul dejun pentru ea și sora ei. Sunt două fete venite din provincie. Dana este o fată care se implica în multe proiecte pentru că ei nu i se pare muncă, ci ceva de făcut. Pentru sora ei pregătește cafeaua obișnuită, însă ea prefera ceaiul împreună cu două felii de gem și un măr pe drum. În ultima vreme încerca să slăbească, nu era grasă, dar nici fotomodel. Se simțea complexata de colegele ei de la facultatea, colege mai bine proporționate, altele slabe, și, în opinia ei, toate mai frumoase decât ea. Nu se simțea în largul ei nici când ieșea cu sora ei, Anamaria. Surioară era mai scundă, mai slabă și nu împărtășea defectul Danei, acela de nu vedea bine, de aici și nevoia ei de a purta ochelari tot timpul. Anamaria moștenise părul blond și șarmul de la tatăl lor. Acest mic Don Juan, tatal, nu fusese niciodată statornic și cum vedea o femeie frumoasă fugea repede după ea. Mama celor două fiice a suportat comportamentul cât ele erau încă mici, însă când au crescut atât cât să înțeleagă ce se întâmplă, a cerut divorțul și a câștigat și custodia fetelor. Anamaria și Dana nu prea vorbeau despre el cu mama lor și își vedeau rar tatăl. În general, în jurul sărbătorilor. Se vedea clar că Anamaria moștenise mai mult de la tată decât de la mamă. Era o fire jovială, lua aproape totul ca pe o glumă și rar o vedeai tristă. Încă din școala generală juca băieții pe degete. Dana, pe de altă parte, încercase din răsputeri să fie mai mult ca Anamaria, să poată să nu-i pese de notele de la școală sau să-i fie la fel de ușor cu băieții, numai că nu era așa și nu putea fi. Ea se îndrăgostea greu și atunci când se întâmplă o făcea cu toată inima, iar dacă sentimentul nu era reciproc suferea mult, plângea și se închidea în sine. Nu putea să nu-i pese de învățat, considera că era foarte important să se descurce bine în școală pentru a avea o viață fericită.


Se acceptase de mult. A înțeles că nu poate să se schimbe și prefera să nu se prefacă doar de dragul a câtorva prietenii frivole sau relații trecătoare. Acum știa ce persoană este și ce are de făcut. Venise la facultatea cu visul de a fi ghid turistic. Îi plăcea să călătorească și se pricepea să comunice cu oamenii. În dimineața aceea se trezise așa devreme pentru că avea un interviu. Voia să lucreze ca voluntar la un festival de film. S-a dus. Și-a așteptat rândul alături de ceilalți candidați și a făcut o impresie foarte bună. Are un efect plăcut, neagresiv asupra femeilor, iar bărbații o plac.

Așa a ajuns să fie voluntar și eu să o întâlnesc la cinematograf. Cel puțin așa mi-am imaginat eu. Nu o știam, nu-i cunoșteam viața, nici măcar nu îi știam numele până când să văd ecusonul de pe piept. De când am văzut-o mi-a atras atenția și nu puteam să nu zâmbesc când o vedeam cum întâmpina oamenii și se uită peste bilete. Eu intrasem și o așteptăm pe iubita mea în hol, ajunsesem puțin mai devreme și m-am gândit să intru să cumpăr un suc. N-am mai luat nimic de băut pentru că eram prea ocupat să o urmăresc pe Dana. Mă uitam la ea curios deoarece nu era o femeia care să-ți atragă atenția, care să te facă să te îndrăgostești. De fapt nici nu știu dacă m-am îndrăgostit, doar că eram foarte fericit când mă uitam la ea. Zâmbetul ei cald, reconfortant, care îmi spunea de fiecare dată că ea ar putea să mă iubească și să aibă grijă de mine toată viața, era irezistibil. Era prima oară când nu știam ce să fac, nu îmi dădeam seama ce sentimente în stârnește. Dana era grăsuță, ce nu intimida nicio fată cu fizicul ei, dar zâmbetul, fața ei gingașa, ochii căprui iubitori și atitudinea ei degajată m-au ademenit într-un mod irevocabil. Odată ce ești prins nu mai ai cum să scapi. În timp ce mă uitam, eram uimit că o urmăream și nu puteam să fac altceva. Împărțea zâmbete în stânga și în dreapta, invita oamenii înăuntru, se uită pe bilete și le ura vizionare plăcută fiecăruia fără prefăcătorie. Părea atât de naturală, frumoasă, îmbrăcată simplu în blugi, ce nu-i puneau în valoare picioarele, și cu un tricou bej. Ochelarii dreptunghiulari îi dădeau un plus de severitate fetei blânde.

În cele din urmă a observat că mă uitam la ea. Ea a aruncat o privire spre mine, iar eu, timid, ca în școala generală, am privit repede în altă parte. Atunci mi-am dat seama că sunt ridicol, așa că am luat o revistă de pe o măsuță și am început să o răsfoiesc fără interes. Mai dădeam o pagină și mă mai uităm la ceas. Până când după câteva minute mi-am făcut curaj să privesc spre intrare din nou, când am observat că intră în cinematograf iubita mea. Ea înmânează biletul apoi zâmbește. Dana se bucură și ea și după ce-i verifica biletul o trage într-o parte și o îmbrățișează. Eu priveam năuc ce se întâmplă. Nu îmi dădeam seama. M-am gândit că se cunosc, dar eu nu am auzit-o niciodată vorbind de Dana. Mi-am ajustat poziția astfel încât să le văd mai bine. Le priveam pe deasupra revistei. Vorbeau entuziasmate, în timp ce se analizau reciproc. La un moment dat, iubita mea s-a uitat rapid prin încăpere. M-a observat și eu m-am speriat și m-am prefăcut că citesc. Nu am apucat să trec de trei, patru rânduri când ea mi-a închis revistă.

- Ce faci? Mă ignori?, mi-a zis și m-a sărutat scurt pe buze.

- Nu, nicidecum, am văzut că erai cu cineva și m-am gândit să nu deranjez.

- Ah, Dana, am fost colege la liceu. A venit la mine în clasa într-a 11-ea.

- Hm!

- Hai să intrăm că începe proiecția.

La intrare în sala am privit din nou în urmă. Era în același loc și se uită spre noi. I-am întâlnit ochii și mi-am întors capul imediat, simțindu-mă ca un idiot. De ce naiba mă tot uit la ea!?. Ne-am așezat pe scaunele noastre și am vorbit până când s-a stins lumina. Locul de lângă mine era încă gol. Odată cu derularea primelor scene aud o voce de femeie. Pardon, scuze, îmi pare rău. Dana s-a așezat pe locul liber și ne-a zâmbit.

- Sper că nu e o problemă dacă stau și eu aici. Am văzut locul liber și m-am gândit să vin.

- Nu e nimic, stai liniștită. Filmul ar trebui să fie bun, nu?

- Da, așa se zice, dar…

Vorbeau amândouă în șoaptă, aplecate peste mâinile mele. Amândouă miroseau bine, dar diferit. Una avea un miros plăcut, elegant, cealaltă o aromă dulceagă de portocale. Și-au întrerupt discuția pentru că cineva le-a zis să vorbească afară. Am urmărit filmul în liniște fără alte întreruperi, numai că eu din când în când mă uitam la profilul Danei. Ea nu s-a întors niciodată spre mine. Privea drept spre ecran, lumina jucându-se pe lentilele ochelarilor. Când s-a terminat filmul, ne-am privit, însă eu nu am știut cum să răspund zâmbetului acela cald. Ne-am oprit în hol și am vorbit despre ce am văzut. Eu nu ziceam prea multe. Mă uitam la ele în timp ce discutau. Când am simțit că trebuia să plecăm, m-am trezit invitând-o pe Dana la o petrecere ce avea loc ziua următoare. Imediat am simțit încordarea mâinii iubitei mele. Dana, bucuroasă, ne-a privit pe amândoi pe rând. A acceptat, iar noi ne-am luat rămas bun cu promisiunea de a ne vedea din nou.

- De ce ai invitat-o?

- M-am gândit că o să-ți placă. Am văzut că vă simțiți bine.

- Nu am mai văzut fata asta de atâta timp. Am vorbit din politețe și plus că în liceu nu eram foarte bune prietene.

- Pare o fată interesantă și o să aveți ocazia să vă cunoașteți mai bine

- Nu vreau prieteni noi, dar până la urmă ce e rău dacă vine și ea la petrecere.

- Vezi, o să fie bine, am sărutat-o rapid pe buze. Eram bucuros că puteam să o mai văd pe Dana încă o dată.

Restul serii m-am simțit bine și de fiecare dată gândul îmi revenea a Dana. Se întâmplă ceva ciudat. Îți dai seama că până atunci am mai avut fantezii cu alte femei sau m-am gândit la altele, dar atunci nu era la fel. Mă gândeam la Dana cu bucurie, ca și cum aș fi recunoscut în ea un vechi prieten, pe cineva la care țin și care știu că tine și ea la mine. Fața ei, ființa ei îmi răsărea într-un colț al minții, luminos, plăcut. Nu mă atrăgea fizic, ci doar îmi dădea o senzație de bine când o vedeam și când mă gândeam la ea.

Cineva a dat o petrecere de casă nouă. Așa că am mers și noi. Eu eram bucuros pentru că aș fi putut să o revăd pe Dana. Atunci nu îmi pasă de altceva, decât să o văd. Acolo am ajuns printre primii și am găsit o atmosferă liniștită, ce nu părea că e pe cale să se schimbe. Cunoșteam doar gazda acolo; și pe ea destul de vag. Eu cu iubita mea ne-am așezat pe canapea și așteptam să se întâmple ceva, în timp ce ne sorbeam băuturile. Atmosfera asta era amplificată și de faptul că se auzea numai muzica indie, moale, tristă. Bine, naiba, că a durat doar o jumătate de oră toată povestea asta pentru că eram pe cale să plecăm, când un grup mare de oameni a dat buzna. Fețe cunoscute și-au făcut apariția. Vocile au început să acopere muzică, paharele s-au golit și umplut mai repede și toată situația mergea spre bine. Mai ales că și muzica a devenit mai vioaie, mai plină de bas, ce indemna la trezire, la o vreme bună.

Nu după mult timp și-a făcut apariția și Dana. Surprinzător, a venit singură într-un loc unde cunoștea doar două persoane. M-am grăbit să o întâmpin și m-am aplecat să o sărut de bun venit, însă ea mi-a evitat gestul. I-am luat haina și am invitat-o în sufragerie. Am prezentat-o în grabă la câteva persoane. Fosta colega a Danei a luat-o de lângă mine și a plimbat-o prin încăpere. Danei îi erau prezentați toți bărbații singuri din seara aceea. La început mă țineam și eu după ele. Știi, mai zicem ceva, mai facem o glumă. Nici unul dintre bărbați nu părea să fie interesat de Dana până când la întâlnit pe unu’, Roger. Un englez venit cu bursă în România. De când l-am văzut am avut o presimțire că el avea să recunoască ceea ce am văzut eu sau macat o parte. Am vorbit despre filme până când prietena mea m-a tras într-o parte și mi-a zis să-i lăsăm singuri. Nu am vrut, dar nu am avut de ales. Dacă ziceam ceva părea suspicios.

Ne-am alăturat unui grup mai mare. Jucau un joc în care răspunsurile incorecte se pedepseau cu un shot de tequila. Am jucat și noi, dar eu nu aveam chef. Greșeam multe răspunsuri, dar nu pentru nu știam sau pentru că voiam să beau, ci doar că nu eram atent. Tot timpul trăgeam cu ochiul la Roger și la Dana. De fiecare dacă când ea râdea îmi imaginam că el îi povestește întâmplări magnifice din Londra sau de unde era el. Credeam că îi vorbea despre mașinile din Anglia, despre puburi, despre Big Ben și Tamisa. Ce să mai, îmi imaginam că e complet amorezata de el și o să plece împreună în undeva în Marea Britanie, departe de mine.

M-am oprit din joc la câteva minute după ce i-am văzut pe cei doi plecând din sufragerie. Când m-am ridicat de pe canapea mi-am dat seama că tequila își făcuse efectul. Îmi simțeam capul greu și ochii obosiți. Am plecat de acolo cu o imagine în minte: Dana cu frumosul ei zâmbet în brațele englezului. Nu i-am găsit așa. Cei doi și cu un alt cuplu stăteau în dormitor vorbind. Dana și cu Roger pe o canapea mică, iar ceilalți doi stăteau pe podea sprijinindu-se de zid. Bineînțeles, eu m-am înghesuit între cei doi pe canapea. Mi-am întins mâinile și le-am sprijinit pe umerii amândurora, apoi am încercat să vorbesc în engleză cu accent britanic. Nu numai că nu am reușit, dar cred că începusem să imit accentul australian. Îmi aduc aminte că față de pe podea mă ruga să-i las în pace și să mă așez și eu jos. Eu tot ziceam „No, No” și îl întrebam pe Roger cum e cu autobuzul cu etaj. Englezul era calm și mi-a explicat. Eu eram mulțumit, până când m-am plictisit și am început să fac glume cu numele Roger și să imit stațiile de poliție. Eu eram singurul care râdea, el doar zâmbea. Îmi tot ziceau să încetez, dar eu nu aveam de gând. Însă când nu am mai avut băutură în pahar, m-am ridicat de pe canapea și am ieșit din cameră. Când m-am întors, spre surprinderea mea, am găsit ușa încuiată. Am bătut de câteva ori cu pumnul în ușă, dar nu ziceau nimic. II auzeam râzând pe partea cealaltă și mă enervam și mai tare. Eram pe punctul să lovesc usa cu piciorul când lângă mine a apărut amfitrioana din aceea seara. M-am scuzat repede și am fugit pe lângă ea până în sufragerie și i-am zis iubitei că trebuie să plecăm. Eu mă grăbeam să mă încalț, dar nu prea reușeam, și îi tot ziceam că trebuie să mergem. Ea nu înțelegea ce fac. Într-un final, am reușit să mă încalț.

Pe drum, în timp ce mergeam spre casă, iubita mea nici nu voia să vorbească cu mine. Numai că în apropiere de casă eu am început să vorbesc. I-am spus că m-am dus peste Roger și Dana și despre glumele mele proaste, despre autobuz și despre ușa încuiată. Nu m-a întrerupt, dar nu schiță niciun gest. Când am terminat de vorbit, ea a zâmbit apoi a izbucnit în râs. La început râdea mai mult pentru ea, apoi râsul a crescut în intensitate și într-un final râdea de se ținea de burtă cu mâinile și nu putea articula două cuvinte. Eu eram nedumirit și în timp ce o priveam pe ea m-a apucat și pe mine. Când am ajuns amândoi în bloc încă nu ne oprisem. În vreme ce liftul cobora de la etajul 10, ea a putut să spună primele cuvinte. Ce tâmpit ești.