Clara este fericită, așa spune ea...
Clara e doar o ruină gânditoare, ce-și savurează cafeaua cu zorii dimineții. Muncește la brutăria din fața blocului pentru a-și întreține familia, are trei frați mai mici și-o mamă bolnavă de cancer.
Clara uită că și ea e copil, și-și continuă munca din răsputeri și totodată școala. Clara nu e împodobită cu brățări, cerceri, lănțișoare din aur, ci doar cu propriile ei brățări, ce și le împletește când adulmecă un strop de timp.
Ea încearcă din răsputeri să-și salveze mama de boala grea, pentru a-i da putere, dar banii nu-i ajung și Clara, în fiecare seară la ora 8, începe a plânge, văzând că pe a sa mamă o lasă întrutotul puterile și chiar și glasul...
Își privește frații mai mici, sunt doar priviri inocente, ce nu-și pot da seama imensa suferința din ochii Clarei...
Clara, la școală, e privită cu alții ochi, decât sunt privite colegele ei. Ea e doar copila simplă, ce învață și muncește în același timp. Clara e un nimic, cu șireturile pe dinafară, cu cămașa ruptă și blugii pătați de cafea.
Clarei i-au ucis niște lighioane sufletul, a fost violată într-o noapte întorcăndu-se de la lucru, nimeni nu știe de asta...
Clara, cu puțin timp în urmă s-a apucat de pictat. Pictează tablouri pentru a mai câștiga ceva în plus, pentru a-și mai putea duce frații la școală.
Mama Clarei e înfundată în suferință când își privește fiica. Tot ce poate face ea, e să se roage în gând la Dumnezeu, pentru a-i da putere fiicei ei... Mama Clarei în clipa aceasta e oarbă și surdă. Clara o hrănește prin iubire, precum fac și ceilalți trei, căci nu mai poate nici mânca, situație ei s-a înrăutățit...
Clara s-a hotărât să renunțe la școală, pentru a se mai putea angaja undeva, ca să câștige mult mai mult pentru tratamentul mamei sale, dar în zadar, la fiecare poartă bătută i-a fost închisă.
Ea suspină către suferință, nu mai poate face nimic. Azi, fiind toamnă târzie, mama Clarei s-a stins sub ochii înlăcrimați ai fiicei sale.
Clara n-are bani de înmormântare... Luptă pentru a-i face mamei sale o înmormântare și reușește, statul a ajutat-o.
După stingerea mamei sale, Clara nu mai are puteri, iar cei trei micuți i-au fost luați de lângă ea de către stat.
Clara a paralizat în tăcere, viața ei acum e un nimic afundat în căcaturi.


Acum Clara pictează portretele fraților săi și-ai mamei sale, speră ca într-o bună zi s-ajungă toți patru împreună... Corpul și sufletul Clarei sunt morți, au suferit.