Serbarea Liceului Militar la Moldovița

Pentru o jumătate de oră, am fost ca și elev la Liceul Militar. Pe când eram în clasa a IX-a la Liceul Moldovița, au apărut niște domni pe poarta liceului, care au intrat direct în clasa noastră. Anunț mare: cine vrea să meargă la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, să meargă de urgență la dispensarul sanitar din comună, să facă vizită medicală. Cică la Liceul Militar erau multe avantaje: internatul era gratuit, masa era gratuită, primeai chiar și haine de uniformă de elev militar dintre cele mai frumoase, tot gratuit.
Se întâmplă ca ora următoare, după pauză, să fie chiar ora de matematică, cu cel mai sever profesor din liceu, domnul Pricop. Când profesorul intră în clasă, avu pur și simplu un șoc: unde-s băieții? Băieții? Toți erau la dispensar pentru vizita medicală! Cam pe la jumătatea orei, rând pe rând, începură să apără fugarii pe ușa clasei.
- Ei? Ofițărași? O-fi-țărași? Gata? Vă îmbracă statul în uniforme? ne ironiză proful de matematică. Ia să vedem, ați învățat lecția pe azi?!...
Tot proiectul a căzut puțin mai târziu. Ducându-mă acasă, cu entuziasmul unui posibil viitor elev de liceu militar, tata m-a dezumflat repede, cu totala lui lipsă de colaborare.
- Măi, băiete, crezi că-i așa de bine să fii militar, să fii tot timpul sub ordine? Eu am fost la armată, nu știam cum să scap mai repede de-acolo! Vrei toată viața să fii sub comanda altuia?
M-am resemnat, puțin după aceea. Mi-am văzut mai departe de liceul nostru amărât din comună, în hainele noastre sărăcăcioase, cu ghiozdanul spart și adidașii rupți ca vai de ei. Vreo doi băieți însă din toată comună, au reușit să se înscrie la Liceul Militar. Nu povesteau lucruri prea roze de pe acolo când veneau în vacanță, dar noi am aflat că era militărie cruntă, trebuiau să alerge kilometri întregi în fiecare zi. Cu toate astea, vara, în vacanță, când treceau prin comună cu uniformele lor albastre și strălucitoare, cu pantaloni la dungă, cu vipușcă, cu caschete cu stemă, îți luau ochii... Ce mândri pășeau! Iar fetele, de cum îi zăreau, erau leșinate!
În primăvara următoare comuna noastră avusese parte de un spectacol feeric, de vis. Într-o duminică senină, caldă, pe la zece dimineața, a sosit un șir de autobuze de la Liceul Militar din Câmpulung, din care, cete-cete, elevi militari în hainele lor splendide au coborât în preajma stadionului. Noi eram deja în tribune, căci știam de venirea lor. Au fost aliniați și au intrat pe stadion. Erau sute. S-au pregătit din mers, apoi au început reprezentații feerice, încolonați în plutoane și batalioane. Au început să facă demonstrații de exerciții fizice sincrone, cu ridicarea și legănarea brațelor, cu panglici colorate în trei culori. Ceva deosebit de frumos, nici nu-ți puteai imagina cât de frumos a fost! Am fost copleșiți de demonstrațiile lor de virtuozitate, de deplasările în fel și fel de configurații spectaculoase. Fanfara răsuna frenetic, dându-le ritm și spectacol, ecoul muzicii reflectându-se pe dealurile din apropiere. Uniformele băieților, cu vipuștile colorate, erau foarte atrăgătoare. Fetele de la școala și de la liceul nostru aveau toate ochii ațintiți asupra tinerilor elevi militari.

După serbare a urmat un meci de fotbal. Militarii au umilit echipa de fotbal a comunei, câștigând la un scor de-a dreptul rușinos. Apoi a început dansul. Fetele au coborât pe stadion, toate, n-a rămas una în tribune. Adios muchachios, liceeni din Moldovița! Bieții de ei, au fost și mai umiliți decât fotbaliștii. După ce s-a terminat serbarea, fetele frumoase, mai ales cele îndrăznețe, toate aveau acum câte un partener, elev militar, la braț. Grea duminică pentru băieții autohtoni!
Dar nici după ce băieții militar s-au încolonat și au urcat în autobuze cu destinația cazarma liceului lor militar, nici atunci fetele noastre nu i-au putut uita. Au început să curgă, pentru multe luni la rând, scrisori cu duiumul, parcă era o concurență de corespondență între cele două licee din județ. A trebuit să treacă multă vreme ca fetele noastre să-și revină și să înceapă să vadă că, de fapt, și noi ceilalți băieți aveam câte un pic de farmec!