Încă din prima zi de lucru, ca premier proaspăt uns și ca premier ce se respectă, tuns, ras și frezat, pomădat, curățat meticulos în nas și în urechi, parfumat, la propriu și la figurat, și pus la patru ace, Eanu își impune stilul său autoritar, în fața subalternilor. Și, cum era de așteptat, prima persoană pe care o cheamă în biroul său nu este nimeni alta decât șefa de cabinet.
- De astăzi încolo veți lucra pentru mine, rostește, de sus, de la înălțimea tavanului, primul-ministru, fără a se obosi să-i răspundă la salut. Vreau doar două lucruri de la dumneata: discreție.
- Am înțeles, excelență!

Efectul era cel scontat, însă nu asta urmărea premierul, avea nevoie să și-o apropie pe șefa de cabinet, astfel că îndulci glasul:
- Oh! Nici chiar așa. Se pare că te-am intimidat. Când suntem singure, îmi poți spune „tu”. Așa, ca între noi, fetele.
- Da, tu! chicotește Cocuța, șefa de cabinet, ridicând, instinctiv, din sprâncene. Uite și tu, uneori, dimineața, prea grăbită să nu întârzii, folosesc mascara anapoda și mi se îngroașe geana. Alteori, am impresia că totul arată bine și tenul este perfect. Dar aici, la birou, când mă privesc, tu, în oglindă, văd că lucrurile stau altfel.
- Tu, fato, să porți cu tine o cremă hidratantă. O aplici pe locul cu mult fond de ten.
- Genial, tu!
- Încă ceva, foarte practic. Dacă fața îți strălucește, să folosești pudră translucidă, nu mată.

- Ascultați, atenționează amicul Nimeni, ce spune fostul prim-ministru despre actualul, că ăștia se schimbă des, luna și premierul: “România e o țară în suferință, strâmbată. O țară în care guvernanții își bat joc de cetățeni, vânzând orice, oricui și oricum. Este o țară jefuită și o țară strâmbată. Căci, o țară în care un prim-ministru plagiator deschide anul școlar este o țară batjocorită, o țară strâmbată. România a rezistat puterii rău-făcătoare, nu s-a frânt, dar este ca o sârmă strâmbată, a spus fostul. În schimb, eu urmez calea dreaptă”…

- Scuză-mă, tu, așa, ca între noi două: Ce simți că ești? Bărbat sau femeie?
- Sunt un transgender. Adică bărbat-spre-femeie.
- Nu te supăra, așa, ca între noi două, care îți plac, femeile sau bărbații?
- Sub aspect erotic, îmi plac bărbații. Cei virili. Dar, în prietenii adevărate, le prefer pe femei.
- Te îmbraci ca noi?
- Doar în weekend, când merg la club. Acolo merg numai în rochie.
- Pentru tine, cum ar trebui să fie el?
- Păi, ideal... ar fi acela care mă respectă, mă iubește, îmi permite să-l iubesc și care mă ajută în carieră, răspunde premierul și zâmbește enigmatic, cu gândul la Bărbatul vieții sale.
- Sincer, eu aș vrea să ajung o femeie de succes, mărturisește Cocuța. Dar, în lumea asta reușești numai dacă ai bani sau pile, sau cu un bărbat puternic în umbră! Până acum, nu l-am întâlnit!, oftează Cocuța și își târșește pașii spre ieșirea din biroul somptuos, cu iz de grădină de vară, năpădită de violete, trandafiri, „Mâna Maicii Domnului”...

- Această țară trebuie să se îndrepte spre bine, nu spre rău, spre bine, nu spre greu, rostește premierul, mai mult pentru el decât pentru cei care ar fi putut să-l audă și, astfel, să-și însușească sentimentul patriotic, tot mai rar întâlnit la funcționarii de prin ministere și de la Guvern.

Merge apoi la oglindă, se privește timp îndelungat și, încântat de cum arăta, pune mâna pe telefon și cheamă administratorul:
- Trebuie să scoatem țara din recesiune!, tună el și fulgeră, când, pe ușa înaltă, capitonată, apare subalternul, încât acesta capătă culoarea și consistența marmurei.
- La ordin, excelență!
- Așa cum eu duc grijile națiunii și ale bugetului, i se adresează primul-ministru, dumneata să ai grijă ca eu să mă simt bine, în putere, că astfel le-om trece pe toate. Așadar, barul din biroul meu să fie tot timpul plin! Să nu lipsească băuturile, wisky- nouăsprezece ani vechime, cognac franțuzesc, vin de Huși, vin princiar special rezerve - cu specificația, pe spate, Busuioacă de Bohotin. Iar colea, poftim lista cu necesarul!, și îi întinde o foaie pe care erau trecute, de-a valma, cele trebuincioase unei guvernări responsabile și austere: colecție de îmbrăcăminte femeiască, pomezi, loțiuni, parfumuri, creme, odorizante, dezinfectante pe bază de propolis, Viagra, hârtie igienică, pe potriva vremilor, bețișoare pentru urechi și multe alte „prostiuțe”, însă, din cele mai scumpe...

- Dragilor, intervine AltCineva cu gândul la o bere, în alte țări, consumul redus de alcool, în timpul programului, este permis. Muncitorii francezi, de pildă, au voie să consume un pahar de vin la masa de prânz. Firmele belgiene le permit angajaților să bea vin sau bere în timpul unui prânz de afaceri, iar austriecii beau alcool, în fiecare zi, în timpul programului. Nu mai vorbesc de ruși... Totul ține de stres sau de problemele financiare sau sociale ale angajaților.

O ia, apoi, din birou în birou, premierul cel nou ordonând angajaților să scoată toate lucrurile pe mese, inclusiv din sertare: fotografii personale, reviste „Playboy”, pixuri cu femei goale, calendare cu „cipăndei”, femei sexi „călare” pe „drujbe” și pretinse sticle cu ceai sau cu urină pentru analize, în realitate cu alcool: „Decretul 402, bea și șeful, bem și noi”.
- La coș cu ele!, țipă șeful de guvern, Eanu, cu privire aspră și mișcare necontrolată a ochilor, pumn strâns și ridicat, dinți scrâșnind... Să nu vă mai prind!
Așijderea procedează cu oglinjoarele, rujurile, cremele, tampoanele ieșite la iveală de prin dulăpioare și sertărașe:
- Toată ziua vă priviți în oglindă, leneșelor!... La muncă, doamnelor! La muncă!

- Președintele țării i-a certat, în ultimii ani, pe români, în fel și chip, remarcă Nimeni. Acum, primul-ministru îi ceartă pe români că sunt leneși. Ca și cum ei, oamenii civilizați ar fi de vină pentru mitocănia conducătorilor.

În cele din urmă, cu gândul la apropiata ședință cu Președintele, primul-ministru se răsucește pe călcâie spre administratorul care-l însoțise peste tot:
- A! Neapărat, unguient! Să aprovizionezi. Unguient rectal!, repetă premierul Cel-Uns-Cu-Toate-Alifiile și surâde complice, mulțumit de demonstrația de putere pe care tocmai o făcuse, cu ceva timp înainte.
Apoi, șoptit, cu ochii la bodyguard:
- Să nu uit: ședința cu Președintele! Și unguientul rectal!