Am in fata o mica farfurie de portelan-de fapt un ornament pentru brad, agatat cu un fir de aur pe perete.

Nu stiu de ce, dar imaginea de pe farfurie, manjita cu bleumarin, alb, rosu, mov si verde, ma duce cu gandul la Austria, pe care n-am vazut-o niciodata. Ma chinui sa asociez constient peisajul cu Germania…nu reusesc…poate cu Danemarca…da, copilul cu fes in dungi, salopeta mov si patine argintii imi aminteste cumva de basmele lui Andersen.

Portelan bleumarin…asa trebuie ca arata si cerul noptii daneze acum un secol jumate, cand il vedeam reflectandu-se adanc intr-o oglinda, pe peretele brutariei. Un barbat scund, cu broboane de sudoare tasnindu-I pe obraji, se chinuia sa scoata din cuptor o tava cu ghemulete aurii…le simteam mirosul prin fereastra prost intepenita. Mi-am lipit narile mai bine in deschizatura si am inchis ochii. De sub caciula am simtit cum o bucla imi aluneca usor, usor pe frunte…apoi se zbate agatata in marginea pleoapei...
Brutarul a trantit cu zgomot usa spre o incapere a carei intrebuintare nu puteam decat sa o ghicesc…o incapere cu flacari fierbinti tasnind printre carbuni, cu un brad putin mai inalt decat proprietarul sau…

M-am intors repede cu spatele si m-am rezemat de geam. Vedeam totul mai bine asa…proiectati in intuneric imi defilau stralucitori prin fata cozonaci…copii maruntei rontaiau turta tare…mi-am dus palmele la gura si mi-am zgariat buzele intepenite cu unghiile... Statusem in coltul meu vreo jumatate de zi…se perindasera prin fata mea gospodine grase, muncitori si baieti de la cizmaria de peste drum, apoi femei cu caciulite mari din blana, tragand dupa ele papusi albe si incapatanate…

A inceput sa ninga des. Imi intra in piele aschii inghetate…degeaba imi trag paltonul peste picioare, tot le simt…imi cauta caldura…Mai bine ma intind putin pe zapada. Stau pe burta, sprijinta in coate, cu spatele protejandu-ma oarecum de torentul de fulgi. Am aprins doua chibrituri si parca mana stanga mi s-a mai dezmortit. E rosie si pielea incepe sa ma usture. Mi-o apropii de buze si o umezesc cu putina saliva. Inca un chibrit, pentru mana dreapta. Pentru o clipa mi-e bine.S-a stins lumina in spatele meu. Brutarul si-a terminat treaburile si a plecat din camaruta rumenita de caldura cuptorului in cea plina cu podoabe de Craciun.

Degeaba scutur cutia de carton…e uda, a patruns zapada in ea. Nu mai am chibrituri, probabil ca le-am scapat pe jos…scormonesc oarba in albul prafos…Inteleg, in sfarsit, dar nu-mi vine sa cred…imi infig degetele adanc in zapada si caut indarjita…Stau pe spate acum, cu fata primind in plin mangaierea fulgilor…nu mi se mai par taiosi, au devenit fierbinti...Ma dor ochii de atata alb…acoperita cu patura mov ma uit in gol, cu capul intors intr-o parte, sprijinit pe genunchii adusi la barbie. In spatele meu asistenta cauta ceva intr-o tava de metal. Zgomotul imi atinge fiecare nerv. Ma intorc spre ea cu o privire rea dar cuvintele nu-mi mai pleaca de pe buze. Ii simt degetele plimbandu-mi-se prin parul inca ud si imi inalt spre ea niste ochi rugatori, cuminti. Cruciulita de la gat ii luceste in lumina diafana a diminetii. Izbucneste in mine un izvor...Chiar ma simt bine.