Joi, într-un cabinet de țară. Dubla sală de așteptare a cabinetului doamnei doctor Negrea geme de bolnavi, iar asistenta le ține piept cu greu.
Domnul Rusu tocmai a intrat și se pregătește să arunce asupra asistentei un teanc de hârtii pe care nu știe exact ce scrie sau ce sunt, dar e fericit ca scapă de ele.
- Ați adus analizele? întreabă asistenta scriind într-un registru, răspunzand la telefon, îndrumând pacienții, fiind, în general, multifuncțională.
- Aa… Da. Da, sunt rezultatele. Cred.
- Dați să văd.
Pacientul i le pasează cu o figură gravă și se apleacă ușor deasupra asistentei, în așteptare.
- Poftiți, de la inimă. A zis domnu` doctor că nu merge bine.
- Da.. V-a prescris și tratament.
- … Că merge… Nu știu. Înapoi.
- V-a dat medicamente. O să fiți bine.
- Da? Bine atunci. Ce a pus nou?
- Nimic. Schema de tratament e aceeași ca și până acum.
- Păi, și-atunci?
- A mărit dozele.
- Aha… Dar pot să mor dacă-mi merge inima înapoi?
- Poate doar să întineriți. Vă spune doamna doctor. Luați loc, domnule Rusu, uitați câtă lume e! Mărginean! Mărginean să intre!
O domnișoară cochetă de 19 ani se ridică să intre.
- Poftiți fișa! spune asistenta întingând către domnișoara Mărginean un dosar.
- Tu stai acolo! Eu mă duc dincolo, se aude poruncitor o voce de femeie, apoi un târâit de picioare.
Fodor Petru și Maier Floarea de 78 si 74 de ani, concubini în ultimii douăzeci, au venit la consultație.
- Luati loc, doamna Maier, o îndrumă asistenta în timp ce închide ușa cabinetului unde domnișoara Mărginean se aruncă pe un scaun în fața doamnei doctor Negrea și arată nenorocită.
- Da, da… Acum mă așez. Petrule, rămâi acolo!
Un bătrânel se ține de tocul ușii, tremură, se răsucește și revine la locul lui în cealaltă sală de așteptare.
- La ce ați venit? La rețetă sau la consultație?
- Cum? strigă bătrânica Maier Floarea întorcând urechea dreaptă spre asistentă.
- Ați venit să vă facem rețeta lunară? întreabă asistenta clar și răspicat.
- Dea, da… Aia ce mi-o faceți mereu.
- Și pentru dumneavoastră domnule Fodor? strigă asistenta spre bătrânelul din cealaltă sala de așteptare.
- Da, și…
- Da, da, da. Și pentru el. Taci, Petrule!
- Domna Maier, vreau să vorbesc și cu dânsul. Domnule Fodor, vi s-au terminat medicamentele?
- Nu, domniță, mai sunt câteva acolo pe dulap în…
- Nu mai are, nu știe ce vorbește. Rămâi acolo, pentru Dumnezeu!
Bătrânica se ridică să îl ducă la locul lui pe domnul Fodor ce se ridicase și tremura din nou lângă tocul ușii.
- Luați loc, doamna Maier! intervine asistenta.
Ușa sălii de așteptare se dechide brusc. Un domn la 30 de ani rămâne în prag răsuflând greu.
- Cabinetul doamnei doctor Negrea?
- Da. De ce? Sunteți un angajat de la firme? îl scrutează scurt asistenta de la birou, întorcând din când în când capul.
- Da.
- Ce doriți?
- Păi, nu știu.
- Păi, de ce ați venit?
- Nu mă simt bine și m-am speriat.
- Ce lucrați?
- Zugrav.
- Și ce aveți?
- Nu văd bine. Îmi fuge imaginea…
- Păi, atunci luati loc.
Ușa cabinetului se deschide și pacienta Mărginean iese cu fișa în mână. E un pic prea grijulie în gesturi și cam dezorientată. Asistenta îi ia fișa din mână să prescrie medicamentele notate de medic.
- Sarcină de 5 săptămâni în evoluție. Doriți o trimitere la ginecologie?
Pacienta se înroșește și nu are aer.
- Da…
Bătrânica Maier zâmbește cu subînțeles.
- Esti căsătorită, dragă? se interesează gâtuit bătrânelul Fodor Petru din cealaltă sală de așteptare.
- Taci, Petrule! spune încet Floarea. Nu-i treaba noastră dacă domnișoara face un copil din flori.
Domnișoara Mărginean se clatină de rușine. Domnul Rusu, bătrâneii, angajatul cu privirea tulbure și asistenta tac ostentativ. Domnișoarea Mărginean și-ar dori să moară, dar nu. Va lua trimiterea către ginecologie și va fugi să omoare pe altcineva. Apoi va spune tuturor că a fost o încurcătură, că n-au înțeles bine.
- Lasă că dacă îmi merge inima înapoi, mă fac tânăr, cum spune domnișoara asistentă, și atunci vă iau eu de nevastă, spune blând și zâmbitor domnul Rusu.
- Nu e nevoie, zâmbește chinuit domnișoara Mărginean.
- Cred și eu că nu, sunteți foarte frumoasă, continuă domnul Rusu.
- Nu… Nu sunt.
- Ba da. Chiar sunteți, întărește pacientul de la firmă.
- Dumneavoastră nu vedeți bine.
- Eh, cine le vede pe toate? spune asistenta. Fodor! Fodor să intre!
- Petrule! Hai!
- Acuma… se aude slab glasul bătrânului Fodor apoi târâitul picioarelor.
- Hai, Petrucă, e rândul nostru. Doamna doctor, e așa bolnav! Nu-și ia medicamentele și uitați cum a slăbit!
Doamna doctor Negrea îi conduce în cabinet susținând brațul bătrânului Fodor.
- Spuneți, domnule Fodor, ce simțiți?
- Păi, îi amorțețte mâna stângă și…
- Lăsați-l pe domnul Fodor să vorbească, tanti.
- Păi, doamna doctor, câteodată mă ie așa…
Asistenta închide ușa.