Mama trăiește în păcat. Așa spune și pastorul, așa spun și vecinii, dar și tușa Vetuța. Nu știu de când trăiește mama în păcat, dar asta n-o s-o ajute prea mult pe lumea cealaltă. O să ardă în focurile Iadului. Cel mai mult, însă, se bucură ăla al cărui nume începe cu "D" și pe care noi nu avem voie să-l rostim. Pe ăsta nici măcar în gând nu trebuie să-l pomenești, căci el vine și numai dacă îți stă, fie și o clipă, mintea la el. Pe la noi nu dă cu săptămânile.Câteodată vine și nechemat. Acest "D"e un înger rău, cu fața schimonosită, care vine târziu acasă și miroase a vin. După care se apucă să bufnească. Nu e împăcat că mama nu vrea să facă avort. Fă, așa să faci, că-ți dau cu polonicu-n cap! Iar Necuratul chiar asta face, scoate fum pe nări, de la țigara aprinsă, și pune mâna pe polonic. Iar mama tace, că știe că e vinovată, doar toți spun că e una dintre cele mai mari păcătoase.
Pastorul e cel care o ceartă cel mai mult pe mama. Dar și celelalte surori. Căci mama are multe surori, se găsește cu ele la adunare. Adică în locul ăla în care cântă și se roagă lui Isus. Pentru sănătate. Pentru pâine. Pentru că numai așa vom ajunge toți în Rai. Iar în Rai e bine. E tare bine. Numai Raiul te poate mângâia. Acolo găsești vată de zahăr, ca la bâlci. Găsești caiete și creioane. Dacă te uiți atent, găsești și frunzele care au murit anul trecut. Căci frunzele mor în fiecare an. Ele se nasc primăvara și sunt aduse de vânt și de albine. Vântul animă pomii, iar albinele îi fac să râdă. De fericire, acestora începe să le crească părul. Iar copacii au părul verde, parcă sunt gușteri. Frunzele, de fapt, nu sunt altceva decât părul care le crește pomilor în cap. Și pe mâini. Și pe picioare. Dacă au păr în burtă, asta înseamnă că frunzele le-au crescut și-n scorburi. Mai târziu, după ce păsările încep să țipe, vine frizerul si tunde pomii chilug. Frizerul ăsta se numește Toamnă. Și la noi în sat e un frizer, dar nu e unul de pomi, ci de oameni. Când ne duce mama la frizerul din sat, acesta ne tunde ca pe pomi. Adică tot chilug.
Dacă mama îl iubește atât de mult pe Isus, nu știu de ce tot trebuie să asculte de ăla al cărui nume începe cu "D". Iar "D" are argumente cu nemiluita: N-am văzut iepuroaică mai rea ca tine! Te-mpuiești ca iepuroaicele alea, fir-ai a dracu! Și așa și e. Mama e o iepuroiacă, iar noi suntem niște iepurași. Alergăm prin tufe și avem blănița peticită cu frunze. V-am spus, dacă unul dintre noi se împiedică și se julește la picior, devine un iepure șchiop. Iar puii de iepuri sunt jumătate de iepuri, deci nu sunt iepuri întregi. Cum și oamenii care nu-l iubesc pe Isus nu sunt oameni, ci jumătate de oameni. Știe pastorul ce știe când spune că tata va arde în flăcările Gheenei.
Iar mama e o iepuroaică uriașă, care face brânză. Nu știu cum vine asta, dar la mama prinde foarte repede brânza. D-aia e nemulțumit tata și tot bufnește. Că nu se mai satură de împuit. Fă, dar tu când te oprești de făcut copii? Căci noi am fost mai mulți, am mai avut o soră, pe Anca, a luat-o păsările când abia se născuse. Doctorul a spus că a avut rujeolă și că a făcut complicații. Mama, însă, e de altă părere: A vrut-o Isus la el, a făcut-o îngeraș, iar acum e în Rai și aleargă pe căluți albi. Și nici nu-i e foame. Și nici sete. Iar mama mai așteaptă un copil. Dacă o să fie băiat, o să-l boteze George. Dacă o să fie fată, o s-o cheme Alexandra. Dacă n-o să fie nici băiat și nici fată, atunci copilul nenăscut al mamei o să fie un păcat. Cel mai mare păcat. Căci nu ai voie să ucizi pruncii nenăscuți, câtă vreme ei sunt dați de Dumnezeu. Iar dacă Dumnezeu îți dă un copil, tu trebuie doar să te bucuri de el și să-l ajuți să crească mare. Adică să-l hrănești și să-l speli. Să-i dai cartofi și pâine și să-l freci pe cap și pe spate cu leșie. Iar Dumnezeu vede dacă ai sau nu grijă de copiii lui. Dacă n-ai grijă, are el ac de cojocul tău. Te pedepsește când ți-e lumea mai dragă. Dacă se enervează rău, îți dă chiar și cu polonicul în cap, poc, iar tu, de durere, amețești și cazi pe pământ, până vin vecinii și-ți dau cu apă rece pe față. Scoală, fato, nu l-ar mai rabda Dumnezeu de nemernic! Dar așa îi trebuie mamei dacă trăiește în păcat și nici nu ascultă de nimeni. Dacă ar asculta, și-ar întoarce Isus fața și către noi. Așa că preferă și el să se uite la alții. De cele mai multe ori, se uită cruciș: într-o parte vede copaci fără păr în cap, iar în cealaltă parte vede scorburi în care se ascund copiii atunci când se julesc în genunchi și se transformă în iepuri.