Am rămas aceiași oameni. Neschimbați. Ea cu zâmbetul ei foarte rotund. Din poza color. El cu părul ușor ondulat. Ea cu ochelarii cei noi, clarvăzători. El cu timiditatea exprimării. Ea cu echilibrul cuvintelor. El mai tătânesc. Ea adolescentă culegând dragostea de pe câmp într-un buzunar mare. El dumnezeiesc. Ea împăciuind, luptând, rugând, străduind, adunând comunitatea în templul poeților. El de-un aer foarte oriental. Ea în duel liric cu el.
La început ne-am temut să nu ne supărăm unii pe ceilalți. După aceea am devenit mai îndrăzneți. Am început să ne credem cineva. Mai cineva decât altcineva. Am început să ne arătăm adevărați și s-au iscat micile împunsături. Dar, așa se face o lucrare, nu? Din urma acului iese cusătura, nu? Am zis că nu e bine așa, ba că e bine, într-un fel, și până la urmă am lăsat pe fiecare să se exprime pe sine. Să spună ce are de spus. Răspicat. Ne-am trezit în lumea ta, a ta, a ta și a ta. Trăiam în atâtea lumi deodată și nu mai eram stânjeniți, nu ni se mai părea dificil, nu ne mai împiedicam de felul contradictoriu al celuilalt. Nici de cel oblu. Nici de cel hâtru. Dimpotrivă, începeam să iubim cărarea pe care umblai tu, tu și tu și tu, voiam să o cercetăm, să o urmăm, să ne afundăm, să mai zobăvim, să mai stăm la taină, să ne dăm cu părerea: uite cum zic eu. tu? Deveniserăm curioși. Până la capăt. Apoi, ne-am dat seama că ne place să fim așa. Ea melancolică, el satiric. Ea copilăroasă, el povestitor. Ea cerebrală, el plastic. Empatia coborâse peste noi așa cum coboară viața. Încetișor și viclean. Să ne ducă, așa cum știe ea. În locurile în care crede ea că ne simțim mai bine.
În fine, într-o zi am spus: să aruncăm toate cuvintele pe masă, fiecare să-și aleagă câte va vrea și să le îmbine în modul cel mai chipeș. Glamour! Și ne-am preocupat. Am lăsat tot ce era al nostru de-acasă deoparte și am așezat zilele și nopțile în artă ca la bagaje de mână. Am folosit toată culoarea inimii, până la ultimul strop. Am adus ideea de forță ca să deschidem suflete. Așa s-au trezit unii câștigători. Și au fost fericiți. Și am fost fericiți cu toții.
După un timp în care ideile au prins rod, câteva cărți au ieșit din cuib și au zburat. Au zburat cu aripile noastre mari cât un cer de vară...

(24 oct. 2013)