VISUL


Am adormit târziu, obosit de alergătura de dimineață și de munca în solar până târziu pe înoptat. Am mâncat puțin, am făcut un duș și apoi am băut o țuică lângă o brânză cu ouă ochiuri.
La vârsta mea nu mai pot munci așa de mult și am avut o noapte zbuciumată.
Se făcea că legea 18, aia cu ilicitul, a lui Ceaușescu, este activă și se pune pe făcut ordine în țara asta.
De dimineață am găsit în cutia poștală o citație pentru procuratură sau ceva asemănător scria că cei care m-au chemat au sediul pe strada Libertății, la Buftea.
Haida de! Procuratura pe strada Libertății dar așa cum nu am nimic de ascuns am să mă duc.
Am ajuns de dimineață, devreme, ca să scap mai curând, că trebuia să ud și grădina și solarul. Jandarmul de la poartă, privindu-mă ca pe un eliberat condiționat, mi se adresează...
- Domnu, cu ce treabă pe aici?
Am întins citația pe care jandarmul a citit-o, prea rapid mi s-a părut mie, și m-a îndemnat să iau loc pe bancă.
- Păi nu-l anunțați pe procuror că am venit?
- Domnule, nu auzi să aștepți? Ce crezi că domnul Prim-procuror te cheamă când vrei dumneata? Așteaptă!!!.
M-am așezat, ce era să fac?
A apărut un domn la costum, cu un abdomen proeminent, cu cămașa foarte bine întinsă pe abdomen, cu un diplomat de model vechi legănat de brațul scurt și gros pe care haina făcea cute sub geamătul generat de efortul de a-l cuprinde. Jandarmul l-a salutat cu un " să trăiți . Domnule avocat Stanciu! Șefu vă așteaptă!"-a zs jandarmul, mândru că putea să-i spună pe nume domnului voinic.
Prin geamul mașinii domnului avocat, un Z5 negru, se vedea un tip brunet, cu ceafă groasă, cu un lanț sănătos de aur la gât, de care spânzura un Iisus răstignit pe o cruce uriașă, de ziceai că proprietarul este episcop, nu alta.
- Domnul voinic coboară și, scoțând din buzunar o tabacheră grea de aur, o deschide și scoate o țigare adresându-se jandarmului:
- Bă, dă un foc!
Jandarmul, luând o oarecare poziție de drepți, lipindu-și picioarele, scoate o brichetă din buzunar, se apleacă ușor din trunchi și o aprinde:
-Poftiți, zice el cu un glas unsuros.
- Cu cine este mă, șeful, sus.
- Cu nimeni! Îl aștepta pe domnul avocat!
Domnul brunet trece pe lângă jandarm cu țigarea aprinsă, ținută prețios între degetul inelar și mijlociu, și urcă spre cabinetul procurorului. Timpul trece greu, soarele se ridică pe cer și apare primul semn de căldură.
Mă mai uit o dată pe citație și recitesc ora...8,30, mă uit la ceas și este 9 și 40. Domnul procurar coboară scările cu avocatul și cu domnul brunet, cu fața numai zâmbete.
- Petrică, vorbim.
- Șefu-zise domnul brunet- ce facem, rezolvăm?
- N-auzi mă că vorbim. Apoi privindu-l pe " episcop": "Vorbește cu Petrică", apoi adresându-se avocatului...
- Petrică ținem legătura. Ne vedem pe sâmbătă la moșie.
-Te pup.
Cu fesul în mână mă ridic și îndrăznesc...
- Domnule procuror.
Procurorul, cu o față imobilă și severă, de parcă era catedrală gotică, mă privește și-mi spune:
- Te grăbești?
- Păi am fost chemat la 8,30
-Așteaptă. Ce crezi că stăm degeaba? Cum te cheamă?
Jandarmul, ușor jenat îi spuse: șefu, io i-am zis să aștepte dar văd că este recalcitrant.
Apoi adresându-mi-se:
- Buletinul!
Am scos cartea de identitate și i-am întins-o. Procurorul, enervat, se adresă jandarmului:
- Însoțește-l la mine în birou după ce îl percheziționezi.
Am ridicat mâinile așa cum am văzut în filmele americane și am depărtat picioarele.
Mâna care mai degrabă ar fi fost potrivită la târnăcop m-a "scanat"și am auzit, printre dinții strânși un "hai sus!"
Am urcat scările de lemn așezate într-o spirală strânsă de parcă erau scara slugilor la o casă boierească. După cum arăta sediul procuraturii era posibil să fi fost o casă de oameni avuți pe vremuri. Poate că o fi cerut cineva retrocedarea dar... poate domnul brunet o fi cumpărat drepturile litigioase...
Am intrat în birou și am așteptat să-mi spună ceva.
Procurorul era cufundat cu ochii într-un dosar pe care-l studia cu atenție. Stăteam cu citația în mână lăsându-mi greutatea ba pe un picior ba pe celălalt. Am privit ceasul de la mână și trecuse deja o oră și jumătate de când eram la poarta procuraturii. Deodată am auzit glasul procurorului care, ca în reclama cu Mc. Mici mă întreba:
- Ce, ne grăbim?
- Am de udat grădina, de plivit ardeii și de copilit la roșii.
- Domnule, mă iei la mișto? Stai jos și scrie:
- Scriu, am zis și am tras mai aproape hârtia și pixul puse pe masă de procuror.Numai că nu știu de ce sunt aici.
Procurorul privindu-mă pe deasupra ochearilor, cu un aer aproape amenințător reluă tonul inchizitorial.
- Zici că nu știi de ce ești aici, nu?
- Nu ! Nu știu. Probabil că este o greșeală. Așa cum au intrat mascații peste mine în curte și m-am trezit la 6 dimineața cu automatul în piept și câinii schilodiți sper că nu mă veți aresta ca apoi să căutați motive.
Procurorul nervos s-a ridicat de la masă , a deschis geamul și a strigat :
- Gică, vino sus cu buletinul domnului și cu carnetul cu procese verbale.
Gică s-a conformat și a scris în picioare, aplecat peste birou, un proces verbal de amendă pentru turburarea lșiniștii publice și m-a pus să-l semnez.
- Nu semnez nimic! Domnule sper că visez. Poate că o să mă și arestați pentru ultraj sau cine știe ce vă mai trece prin cap. Vreau să știu de ce am fost adus aici.
- Ai depus anul trecut un denunț împotriva primarului Păulescu Paul?
- Da, am depus dar mi-am luat gândul. Nu am mai revenit că mi-am zis că o avea primarul pile și că nu am ce să-i fac.
-Ce ai reclamat?
- Fals în acte publice, uz de fals.
- Care sunt argumentele dumitale?
Îmi venea să-l întreb dacă este chior sau dacă este în toate mințile. Poate că nu știa să citească. O fi luat ăsta diploma ca analfabetul care a luat permisul, pe bani. Avea în mână denunțul meu cu tot cu actele doveditoare.
- Aveți în mână cererea mea de retrocedare a unui teren din 2006, după ea aveți hârtia semnată de primar către Prefectură cum că terenul nu a fost revenndicat și actul prin care cerea ordinul prefectului pentru terenul meu în favoarea unuia care probabil că a dat mită.
- Poți dovedi că a dat mită?
- Că doar nu o frate cu tatăl lui! Altfel ce motive ar avea să spună că nu am cerut terenul și să-i și facă, repejor acte de proprietate.
- Vom verceta1 acum scrie ce aide spus.
- Păi nu este scris acolo?
- Aia a fost sesizarea, acum încep actele premergătoare. Scrie tot ce ai de spus.
Profund nemulțumit de faptul că trebuia să scriu din nou tot ce mai scrisesem o dată am tăcut și am scris.
În acest timp telefonul mobil de ultimă generație al procurorului a început să cânte melodia "mă iubește femeile și e moarte dupe mine".
Am zâmbit în timp ce procurorul, cu un zâmbet larg, s-a adresat interlocuitoarei:
- Da, drăguță! Hai, urcă, ce mai aștepți?
- Domnule , ia coboară mata la jandarm și mai gânește-te la ce ai de scris...
- Aproape cî am terminat
- Nu auzi să ieși?
-Pe ușă a intrat o duduie care părea dansatoare la bară, cu o fustă minusculă și cu un tricou mulat peste bustul generos.
- Sărutmâna domnișoara avocat! Tot cu cifră octanică ridicată?
- Da, dragule.... apoi a privit lung către mine.
- Mă, tu nu ai auzit să pleci?
Am deschis ușa și am lăsat foaia pe care scrisesem declarația pe masă după ce am mai întârziat o clipă să o semnez.
- Păi, este gata.
- Coboară și așteaptă jos!
Tonul imperativ nu suporta replică. Am coborât și jos erau 3 polițiști cu fețele obosite și discutau cu jandarmul. La apariția mea au lăsat tonul mai jos.
- Ce a zis șeful, domnu?
- a spus să aștept!
A întors capul de la mine și a continuat discuția lângă minunatul Posche Cayenne de culoare roșie. Portiera mașinii era deschisă, semn că polițiștii veniseră cu ea, și din interior se auzea o melodie ritmmată. Cu tot fundalul muzical am înțeles că polițiștii , reprezentați de avocata nurlie, erau anchetați pentru o afacere cu benzină.
Timpul trecea necruțător, soarele se ridica iar eu aveam de udat grădina. Îmi venea să-i spun jandarmului că eu plec dar mă cam temeam. Dup circa 40 de minute, avocata a ieșit de pe ușa ce ducea la biroul procurorului, cam ciufulită. Cu un aer triumfător se adresă polițiștilor:
-O să vă coste destul NUP-ul ăsta! S-a lăsat greu!
Văzându-i tricoul întors pe dos am zâmbit la expresia "s-a lăsat greu."
A Domnișoara avocat a urcat cu "benzinarii"în nmașină și au plecat. În parxcare rămăsese, ursuz și negru, plictisit de însingurare, un Audi Q7 care probabil aparținea domnului procuror.
Telefonul din ghereta jandarmului a sunat și am fost chemat din nou la birou.
Prim procurorul cu cămașa descheiată la 3 nasturi mă privea atent.
- Ești membru al vreunui partid?
- Nu1 După chestia din decembrie 89 m-am temut să mai merg la vreun partid.
- Atunci cine te-a pus, de la ce partid, să-l ataci pe domnul primar?
- Domnule procuror, nu ați înțeles că v-am prezentat actele din care reiese că a comis un fals, un uz de fals și a mai favorizat și infractorul făcându-i acte pe terenul meu unuia care nu avea nici un drept?
- Privind atent la declara'ia mea m/a expediat scurt:
-Ești liber!
Am plecat acasă supărat că am pierdut o zi de muncă în grădină și că urma să pierd toată noaptea să ud ce nu udasem dimineața.
A trecut o săptămână și mă aflam pla pescuit, la Mogoșoaia când am auzit la știri, la radio...
- Prim procurorul de la Buftea după ce a fost reținut pentru că a favorizat hoții de benzină și a dat NUP nejustificat unor plângeri penale întemeiate, primind în schimb favoruri sexuale și avantaje materiale, a fost eliberat din funcțieși exclusdin magistratură. Ascultăm prima declarație a domnului fost prim procuror.
- De acum înainte voi profesa meseria de avocat și cred că experiența acumulată în magistratură va fi un plus în activitatea mea viitoare.
- S-a dospus sechestru pe averea dumneavostră?
- Nu! Pe ce motive? Vă mulțumesc și la revedere.
Am strâns sculele și am plecat de la baltă, acasă.
Soția mi-a deschis porțile și am coborât din mașină. Era frig. Deodată mîă luase cu frig...
am deschis ochii, am mers la W.C.,apoi m-am întors în pat.
- Dormi, moșule! Politicienii și justiția veghează pentru tine!