CE SÃ (MÃ) FAC ? - pseudo...nume -

De când dimensiunile mele au trecut de cele rubensiene, de când pe unde calc se văd urme adânci și scârțâie tot ce-mi ține loc...de stat, așadar, de când sunt supradimensionat, cu variantele: matahală, mastodont, balenă și cât malu’, caut...nu să slăbesc, caut un pseudonim literar. Criticii mi-au spus că nu-i nevoie, că oricum, scriu...subțire.
Iar colegii de la serviciu îmi spun să nu mă mai frământ și să nu stau în dreptul geamului, că se-ntunecă biroul. Dau impresia de eclipsă!
Mai mult, soția nu mai vrea sex, zicându-mi că nu sexul îi displace, ci apăsarea. Plus că iubita mea soacră a pus lacăte la cămară, balcon și pivniță, iar la frigider, cifru!
O credeam femeie de gașcă...Hoașcă! Asta e altă problemă (și ea, mare!).
Așadar, caut un pseudonim. Inițial m-am gândit la „Firicel”, dar sună a fi prea a...nimic. Apoi mi-a venit ideea de „Trestie gânditoare”, dar poate că exagerez cu al doilea cuvânt.
M-am oprit asupra pseudonimului „Fulg de nea”. E poetic, azi - mâine, în trend. Actual.
Dar și „Fluturaș” ar fi, în definitiv, expresiv. Mi se pare, totuși, prea aerian, diafan. Ba, mai are și conotații intime! Ei, și tot căutând eu un supranume potrivit, adecvat, găsesc un jurnal din vremea liceului, unde ne scriam noi poezii, urări, impresii, păreri, apelative și...porecle. Să vezi acol’ „pseudonime”! Cum tot „rotunjor” eram și la vremea aceea, dau de „adresări” gen: „Umflățel, grasu’, compresor, stivuitor (?), buldog, buldozer, bolovan, bombardier și... bombălău!”. Ce colegi aveam!...În concluzie, ce mă fac? Ce să mă fac? Că doar nu m-oi lăsa de scris! E clar, mă fac...mă fac că nu văd și nu simt că am luat proporții.
Am luat, am luat! Asta e! Câte se iau în țara asta...n-am voie și eu, măcar să iau proporții?
Atât despre politică...
Luat cu Ușurelu’, „ porumbelu’ ” Ananie GAGNIUC