BRÃILA...stă să geamă, de-atâta epigramă!
Ananie Gagniuc
De cum am intrat în Brăila, am început să mă uit prin copaci. Nici urmă de Petru Ioan Garda! Pentru cine nu știe, simpaticul clujean nu poartă pantofi cu toc, precum micuțul Boc, dar are un ușchit obicei: se urcă mereu în copaci! Deci, se bagă-ntre craci! Ori vrea să fie la-nălțime (la epigramiști asta nu ține!) ori vrea să ne-arate de unde-am coborât. Urât, Petru Gârda, foarte urât! Mă iau cu el de gât, dar nu pentru că-i place să se cațăre, ci pentru că e bun. În creații e nebun de bun! Mai are și alte comportări deviante: se dă mare fante! Nu-i festival unde, cu toate femeile, să nu se pozeze, de la primărițe la coafeze, de la grădinițe la Stela Șerbu Răducan! Dă să cuteze! Și să curteze. Care Stela...își pune brățara la picior, dar cu Gârda, veci nu și-o va pune! Nici să viseze! Posibil, Stela, din scurt, să i-o reteze...De altfel, Stela și pe mine m-a refuzat! Io, care-s băiat țuț. Drăguț...„Nu, că ea nu-l trădează pe Ionel Negruț!”
Și prezența doamnelor Florina Dinescu, Petronela-Vali Slavu a creat o adevărată furtună. Evident, Aurel Furtună...Aurel, un mare documentarist, cu celebra lui geantă de conțopist, e cu ochii peste tot! Numai unde trebuie, nu...Doamnele mai sus menționate, posibil a fi premiate, așa că lor și altor premiați și premianți de pe acum le adresez tradiționalul „Felicitări!” Și-n gând „Fir-ați ai dreacului!”
Nu mă pot abține de-a le adresa câteva cuvinte de bine celor patru gălățeni, Ion Moraru, Căpruciu Dan, Gheorghe Gurău și drăgălașa Constanța Constanta Apostol: Iată cele opt cuvinte, într-o pornire fierbinte: Primi trei, deoparte, de Constanța să am parte! Adevărul e că ajung în ea, duminică. Cetatea Tomis mă așteaptă...
Urcând mai sus de Brăila, pe hartă, ajungem în comuna Costești (Toderașcu, să trăiești!), acolo țăranul e pe câmp – tema festivalului inițiat de Toderașcu Ioan (de îndată, după ce-a aflat că mama soacră-i decedată!) Și, mai sus, de prin Moldova, vine de la Iași Vasile Larco, recitând celebra poezie „Din când în când”, cu care nu-și dă rând. E bun ieșeanul, nu trece anul și mai ia câte un premiu trei, chiar mențiune....Dumnealui ține Academia Păstorel în puternică uniune, prin dezbinare. Deși n-are nici o băgare...
De la Brașov, un om subțire, mustață subțire, Geko, talent sub...subtil, domnos din fire, o dulceață de om, bonom, duelist epigramist de viață, unde-l pui, acolo-ngheață! Gh. Constantinescu a avut, la viața lui, cel puțin trei premii ...numai la Brăila! Aici nu e de vină Mihai Frunză, mai degrabă cei trei corifei din capitală.
Nu dau nici un nume, dar e vorba de: Elis Râpeanu, George Corbu și Ștefan Cazimir! În fața dumnealor mă-nclin și mă-nchin: dă, Doamne să-mi dea și mie! Un premiu lui Ananie...
Semnalizez, cu drag, prezența tulceanului Mihai Molesag, cel pe care altfel îl alintă soața-n casă. Citez: „Când spăl, soția-i bucuroasă / Și peste poate de fudulă, / Că are, în sfârșit, în casă / Mașină de spălat cu... Bulă!”
Din Câmpina e venit un rapsod menestrel al epigramelor, Ștefan Alexandru-Sașa care, când moare, vrea să-i facem statuie “Din sticle pline cu rachiu, / În raclă, o gagică șuie, / Pe lumea aia-n chef s-o țiu, / Iar ei să-i placă-acolo jos / Când toate or să fie... os! Al. Sașa, cel care s-a legat, nepermis, de Norea Dan și de alți “pletoși” Citez: “Toți cei cu chelie, / Acesta-i adevărul, / Au o bucurie: / Nu le cade părul!”
Că tot am ajuns la constănțeni, amicul Norea Dan este îngerul meu păzitor, de câte ori pun mâna pe pahar, îmi dă peste mână. Urlu “Ioi și vai și au!”, dar o juma’ de pahar tot apuc să beau! Un alt coleg cu Gagniuc - huidumă, este Petru Brumă, un profesor plin de umor, a predat fizica la elevi și i-a plăcut fizicul, la fete. Brumă are un fel de testament: “Zic celor care, insistent / Vorbesc de-o brumă de talent / Decât un bolovan de humă / Mai bine un cristal de brumă.”
Și ultimul, care va fi întâiul (peste ani ) în C.U.C. – Clubul Umoriștilor Constănțeni, Ionuț-Daniel Þucă. Mai rar procuror cu umor! Are ani, treizeci și...7, ne ține de 6, copii–5, rate în bănci–4, cărți scrise–3, băieți–2, dar...unu e Þucă! Mai multe nu spun de Þucă (pauză) că n-are cine înapoi să mă ducă...
Final, nu știu de ce, când vreau să vorbesc despre prietenii de peste Prut, îmi vine rima de...fu-lminanți maeștri-n epigramă. Este vorba, evident, de Ion Cuzuioc și Efim Bivol, dar și de cei doi balșoi debutanți (la Brăila veșnic premianți) Gheorghe Diviza Ion și Ion Bâlici, buni de buni, fac din epigrame minuni. Și, pentru că acești basarabeni vor unirea cu noi, îi anunț că, la noapte, eu și Þucă vom fi la hotel „Edi’s Royal”, camera 69
Ar mai fi câte ceva de spus de Alexandu Hanganu, Vasile Mandric, Gheorghe Leu și mai marele Mircea Mircea Ciucasu, dar sunt pe teritoriul lor și-am auzit că brăilenii-s mari bătăuși...
Doar de Mihai Frunză îndrăznesc să spun că-i bun! Știu că n-o să mă premieze, odată că n-am trimis nimic și-a doua că știe, pentru mine premiu e-n răchie.... Trăiască Ananie!
P.S. Atât despre Constantin Tudorache!