De când se știa, Valeriei îi mergeau toate alandala! În sensul că nimic nu se lega și la ea, ca la restul lumii, cât de cât, normală!
Când era în clasa a unsprezecea, un vecin văduv, trecut de cincizeci de ani, o ademenise în casă la el și, fără prea multă muncă de convingere, încă de la prima ei ”vizită” o dezvirginase pe dormeza cu picioare de lemn, acoperită c-un macat cam înecat, dormeză pe care, trăsese să moară, Tereza, nevastă-sa!
Era prin anii optzeci - boom-ul locuințelor la bloc, comuniste, când se încropeau adunături de populații de prin toate colțurile țării, înghesuiți în aceeași cutie de chibrituri, numită -bloc și alcătuiau o supă amețitoare de dialecte, educații, obiceiuri și năravuri.
Valeria nu fusese frumoasă niciodată, dar nici nu-și dăduse silința să-și pună în valoare orice ar fi avantajat-o în lupta cu celelalte femei, mai dăruite de la Dumnezeu! Greoaie, cu picioarele butucănoase terminate cu tălpă mari și late și niște unghii la fel de mari, tot ce avea ea era nepotrivit unei fete: talia otova, fără pic de curbă feminină, mâinile groase ca niște parizere terminate cu palme de țapinar și unghii late, tăiate scurt! Singura ei podoabă erau ochii, mari, de un căprui tainic și adânc, la fel ca două focuri arzând molcom!
Nici deșteptăciunea n-o dădea afară din casă, la școală trecea și ea ca gâsca prin apă, mereu țâfnoasă pe colegele care o cam luau peste picior și colegii care o persiflau de-a dreptul că e cât un tanc! Toate răutățile acestea strânse în inima ei, începeau să formeze caracterul unei femei răutăcioase, perfide, hotărâtă să facă tot ce-i va sta în putință să ia bărbatul unei frumoase din astea care se credea buricul pământului! Dar, nu atunci! Mai târziu, când va înțelege ea mai bine ce și cum e cu bărbații! Acest raționament a stat la baza ușurinței ei de-a accepta propunerea vecinului bătrâior, nea Palcu, de-a merge să servească o prăjitură la el acasă. Atât de proastă nu era, cât să nu-și dea seama ce avea omul de gând... dar de ceva vreme și pe ea o munceau niște vise ciudate de se trezea leoarcă de sudoare și cu o senzație de cădere în gol, iar când încerca să-și amintească tot visul, ciudat era, că întotdeauna Gică Palcu era peste ea- ba în camera ei, ba pe gangul de la intrare, ba sus pe bloc, unde mai făcea și ea plajă, departe de ochii oamenilor!
Surpriza, dacă se poate numi surpriză, a fost că actul cu pricina, întâmplat ziua în amiaza mare, nu avusese nimic frumos sau romantic! La nici cinci minute de când intrase în casa lui, se aruncase asupra ei cu ochii injectați și firele crețe din jurul cheliei, zburlite, și-o dezbrăcase de chiloții tetra pe care-i aruncase cât colo! Apoi se aruncase asupra ei, morfoloind-o cu gura lui duhnind a tutun și în toată vânzoleala simțise o arsură scurtă între picioare și după câteva zvârcoliri, Gică se dăduse jos după ea cu un fir de spumă la colțul gurii! Atâta tot! O trimisese la baie să se spele, total neinteresat de faptul că fusese virgină și, la plecare, îi îndesase în buzunar o sută de lei! Vizitele duraseră cam jumătate de an, Palcu deșteptând, încet-încet, rămășița de bărbăție cu ajutorul cărnii pietroase și-a tinereții Valeriei! După care, fără să țină seama de semnele pe care le are orice femeie, Valeria se trezi că-i crește burta întruna. Atât! Nu grețuri, nu leșinuri...nimic, nimic! Maică-sa, total neinteresată de ea, nu observă nimic, până când într-o dimineață, Valeriei i se păru că-i mișcă ceva în pântec și abia atunci își dădu seama că ei nu-i mai venise menstruația cam demult și cu mintea ei înceată, punând cap la cap toate astea, plus întânirile cu Gică Palcu, înțelese pe loc totul; era pe cale să devină mamă! Era năucită! Cum? Asta fusese tot? O tăvăleală cu Gică, de multe ori nici de două minute, suta de lei, sau câteodată, două sute și asta e tot! Va fi mamă... mama copilului babalâcului ăstuia care făcea spume la gură de poftă când era deasupra ei!? Nu așa își făcuse ea socotelile, dar acum era prea târziu!
Îi dăsuse vestea maică-sii chiar în seara aceea, care după ce avusese o discuție scurtă cu tatăl Valeriei, mai mult absent din vaiața de familie, îi spuse că e bine să ascundă sarcina încă două luni până se termina școala și, în același timp să vorbească cu Palcu și să se mute la el, că aveau să devină părinți și asta era o mare responsabilitate!
Valeria era oripilată! Nu ăsta fusese planul ei! Chiar și-n timpul actelor sexuale cu Palcu, ea închidea ochii și-și imagina că este împreună cu un bărbat tânăr, frumos, cu un corp musculos, care-i șoptea la ureche vorbe dulci, nu măscările pe care le prefera Gică! Dar se supuse, fără să crâcnească! Se mutase după aproape o lună, cu două genți de haine, urâte și lălâi și cu burtica destul de vizibilă! Încă din prim zi, Palcu schimbase foaie și devenise mofturos, pretențios și foarte viril!
Fata îndura totul în tăcere, nu mai călca pragul maică-sii, care nu încercase să construiască nici o punte între ele două și părea ușurată că scăpase de povara unei fete urâte și prostănace! După vreo patru luni, Valeria născu o fetiță frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul, ochii tatălui ei, cu mica diferență că ai ei erau limpezi și nu spălăciți ca ai lui. Fu botezată de fratele Terezei, Traian, un holtei bătrân, care puse ochii pe Valeria din prima clipă! Și care deveni primul bărbat adevărat din viața ei, venind în lipsa lui Palcu și făcând dragoste cu ea, ore în șir, pe aceeași dormeză pe care își dăduse soru-sa duhul!
După nici patru luni, Valeria rămase din nou grea, cu Traian, de data aceasta și făcu un băiat frumos cu ochii verzi și părul cârlionțat, aidoma frumosului său tată, Traian! Încă de la maternitate, Palcu se prinsese de dovada adulterului și începuse s-o alunge pe Valeria cu copii cu tot! Și ea plecase.... cu Ionică Tabără, la Rovinari, la mină! Și Ionică fugise de nevastă-sa care era arzoiacă și în lipsa lui, tot cartierul era în casă la el! Unul uitase o curea, altul o tabacheră, un ceas, o șapcă... și, uite așa, Ionică avea obiecte cât să deschidă un muzeu al adulterului. Fugiseră într-o noapte cu cei doi copii al Valeriei și cu ce aveau pe ei! În nici două săptămâni aveau apartament în Târgu Jiu și Valeria, care nu stătea pe tânjeală, rămase grea și cu el! Ionică era om bun și muncitor, aducea banii în mâna Valeriei care-i aduse pe lume un băiat voinic, spre bucuria lui - tată pentru prima oară!
Nu-l iubea, dar pentru nimic în lume nu l-ar fi trădat sau supărat pentru că era omul care-i oferise pentru prima oară în viața ei, liniște și respect! Nu-i amintea niciodată c-o luase cu doi copii pe care-i creștea tot el, nu-i cerea socoteala la bani, nu era gelos! Cum să nu apreciezi un asemenea om? Atâta doar că, după trei ani, soarta i-l luase! Ionică muri într-o surpare cu alți doi ortaci și Valeria se trezi văduvă cu trei copii mici de poale! Măcar avea o casă a ei, mina îi dăduse serviciu, la claubaj... adică la împins bolovani de pe bandă, dar tot era ceva, decât pe drumuri cu copiii...
În primii ani de singurătate încercase, conform promisiunii ce și-o făcuse în adolescență, să se încurce cu diverși bărbați, dar nici unul nu-și lăsa nevasta să vină alături de ea, care se lățise și mai mult și nu căpătase deloc obiceiul de-a-și îngriji fața, unghiile, părul, așa încât, atunci când purta pantaloni, foarte ușor o confundai cu un bărbat! Anii treceau, fata făcută cu Palcu, Marina, se făcuse domnișoară și semăna cu tatăl ei, oarecum, dar era înceată la minte, aidoma Valeriei, băiatul lui Traian era un adolescent subțirel, frumos foc și deștept, iar flăcăul făcut cu Ionică era leit Valeria...grăsan, lătăreț și sărac cu duhul!

După opt ani de văduvie, Valeria aduse acasă un tinerel de nici douăzecișicinci de ani, pe care-l puse în capul mesei, fără nici o explicație și pentru care cumpăra cele mai bune mezeluri, brânzeturi ca să-i pună pachet la serviciu! Nu-l prezentase copiilor în nici un fel, dar îi atenționase să se poarte frumos cu ”nen-tu” Vasile, că altminteri au de-a face cu ea! Toate bune și frumoase (dacă putem spune asta) până când Vasile, atunci când era ea la muncă se apucă de lucruri mai puțin ortodoxe, cu Marina, care plăcut surprinsă, nu suflă o vorbă! Apoi, într-o dimineață, la ușa Valeriei ciocăni (sau bubui) o femeie tânără, cu burtica mare, care scoase de pe mâneca pardesiului, în clipa când Valeria deschise ușa, un făcăleț....
- Aici locuiește Valeria Tabără? ochii albaștri ai femeii scoteau scântei!
Valeria, grăsană și prostănacă avu prima ei senzație plăcută, vecină cu orgasmul, dându-și seama că frumusețea asta pierduse lupta cu ea pentru zdrahonul Vasile!
- Da! Eu sunt! Cu ce te pot ajuta?
- Unde mi-e bărbatul?
- În baie, se bărbierește! Simțea o senzație de sațietate, ca după o masă copioasă!
Femeia trecu pe lângă ea ca fulgerul și intră în baie peste bărbatul ei, care, dezbrăcat până în brâu, se bărbierea într-adevăr! La vederea ei, scăpă briciul pe dalele de beton și nu mai avu timp să mimeze vreun gest că făcălețul se abătu asupra lui cu furie! În loc să încerce s-o calmeze pe femeie, soția lui legiuită, se strecură afară pe ușă și fugi în podul blocului, unde femeie, cu burta la gură nu se încumetă să-l urmeze! Se întoarse, în schimb, în casa Valeriei și după ce o altoi bine pe spinare și pe unde s-a mai nimerit, îi făcu praf toate paharele și bibelourile din vitrină! Ca s-o țină minte!
Și-o ținuse! Că la nici cinci luni de când soția îi născu lui Vasile doi băieți gemeni, deveni și ea bunică, născând și fiică-sa o fetiță... tot a lui Vasile! Care plecase mâncând pământul la nevasta lui, în fundul Moldovei!
Valeria noastră își linse rănile luând bărbatul (hâd și rău la suflet) al unei colege de serviciu care se îndurase de ea și-i mijlocise să dea spre adopție unei rude de-a ei bogate, nepoata făcută cu amantul ei! Drept mulțumire, Valeria se dăduse peste cap, se făcuse luntre și punte și i-l luase pe Donel, bărbatul ei de vreo doisprezece ani! Era o altă victorie! I se părea că punctase decisiv! La nici un an, îi turnă și lui Donel o fată.... urâțică crunt, ca un rezultat dintre fața ei lătăreață și figura de dihor nustăcios a lui Donel! Copiii făcuți cu ceilalți bărbați îi zburături prin lume, imediat ce împliniseră optsprezece ani, iar fata lui Palcu o dăduse, prin babe, după un derbedeu puturos și bețiv, doar să scape de ea!
Liniștea părea că se așterne peste casa Valeriei, pe care o cumpără pe numele lui Donel, plecă la muncă în Italia vreo cinci ani și o împodobi cu mobile și lucruri scumpe, cu gust. în timp ce pe el îl răsfăța ca pe un pașă, cu cele mai scumpe mâncăruri și băuturi!
Fetița lor creștea văzând cu ochii și, în ciuda faptului că era foc de urâțică, avâd fața ascuțită, ca de găină, niște ochișori mici și nasul coroiat, era foarte inteligentă și cuminte! Contrar celor de-o vârstă cu ea, ei nu-i plăcea să umble aiurea prin cluburi, să rătăcească noapte pe străzi... citea mult, era prima la olimpiadele de la școală și-un bun simț aducând a gingășie tee făcea să vezi frumusețea sufletului ei!
Valeria era cu coada pe sus de mândrie, nu mai saluta pe nici un vecin și când era întrebată de vorbă îți luase un aer de grandomanie, răspunzând cu ochii peste cap!
Până mai ieri.... când venind de la muncă, Donel îi dăduse un scaun și-i spusese că are de vorbit cu ea.
- M-am hotărât să mă despart de tine și să-mi trăiesc restul de viață fericit. Cu tine simt că mă sting!
Femeia văzu negru înaintea ochilor... poate că glumea, sau băuse ceva!
- Cum adică simți că te stingi? Doar luna de pe cer nu ți-am adus-o... copiii mi i-am îndepărtat ca să nu te calce pe bătături, casa ți-am trecut-o pe numele tău, am muncit printre străini să-ți fac traiul cu mine cât mai luxos.... nu te-am înșelat!
- Nu m-ai înșelat? Cu cine să mă-nșeli... nu te vezi în ce hal arăți? Ești de cincizeci de ani și pari de șaizecișicinci, n-am găsit în tine nici un pic de feminitate, vreodată.... nu te-am iubit niciodată!
- Cum nu m-ai iubit? Atunci de ce ți-ai părăsit nevasta pentru mine?
- Vrei să știi de ce? Pentru că un nenorocit a făcut o glumă și mi-a spus că a avut-o înainte să fie soția mea! După ce m-am încurcat cu tine, și-a cerut iertare că n-a fost nimic adevărat!
Acuma știi? Eh, dacă tot știi, am găsit altă femeie deja, pe Facebook, de vreo șase luni! E totul pregătit, împărțim ce e de împărțit îți iei drumul și pleci! Să nu zici că sunt rău, te ajut să-ți iei o garsonieră ca să nu stea fata pe drumuri!
Valeria era năucită. Nu știa ce era iubirea pătimașă, dar știa ce era posesia, iar acest bărbat era în posesia ei... era un bun al ei... cum să i-l ia alta?
- Dar, dacă accept să trăiești cu ea și să rămânem împreună, ce spui? ochii ei deveniseră sticloși, dar nici o umbră de lacrimă nu reușea să-i străbată! Ea nu plânsese după nici un bărbat!
- Să rămânem împreună, ca să ce? Să-ți văd moaca de transgender în fiecare dimineață, lângă mine, în pat? Răutatea care răzbate din fiecare bârfă despre fiecare femeie care e fericită? Nu, mersi! Rămâne așa cum am vorbit!
Pentru prima oară în viața ei, Valeria coborî la parter și se prăbuși în brațele vecinei ei, Nadia, asistenta medicală, căreia se luptase din răsputeri să-i ademenească bărbatul, fără izbândă!
Nadia îi șterse lacrimile, puse de un ceai și-i spuse încet:
- Nu plânge, nu merită! Nimeni nu poate fi fericit pe lacrimile altuia!
Ce proastă e, se gândi Valeria! Crede că plâng după el... plâng după timpul pe care nu-l mai am de partea mea să mai răpesc încă unul de lângă una ca ea....frumoasă, sigură pe farmecele ei, cu mersul acela unduit și gesturile de felină....