Mama e pe facebook.Tatăl privește la televizor.Afară e noapte.Cîinii dorm,tac.Drumul e luminat încă.Mii de zei mici plutesc prin camera lor.Există o pace acolo.Lumina becului e caldă.Lină.Peste drum trec în cîrduri spirite.Nuci stau, în iarna ploioasă ca niște duhuri rele.Stau cam așa...Duhuri,duhuri peste tot, se scurg ,plutesc lichid prin aer.Mă uit la televizor e reclama Vodafone.Acum s-a schimbat,dar ce poate să spună un tînăr în blugi.Școala e aproape, acolo cîntă seara o bufniță.Mai este curba care trece pe lîngă casă,și ne ține prinși pe o insulă.
Acum stau și ascult radioul, care spune despre morți.A era să uit, a murit Danu, muzicant.Era foarte gras.Oare cum se vede casa mea din satelit ,noaptea.
Copacii stau uzi în iarna ploioasă, și se înalță ușor, ușor, la cer.Cercuri ca o spirală se înalță din camera părinților, și se înalță la cer.
Eu mă plimb cu gîndul prin buzunarele lumii.Spania.Dar să lăsăm,peste sat e seară dacă nu noapte.Luceferi picură mici licurici și peste tot pare că cerul e pe Pămînt.
Camera mea e un loc de taină,de unde privesc universul.Mă duc cu privirea pînă la Steaua Polară.Cîte ecuații cad peste cer din ea.Văd atîtea stele, și întunericul dintre ele ,mult întuneric și-mi dau seama că sînt singur în univers...
Ce o fi în podul case-i noaptea ,numai fum, o fi aburul ce se ridică de pe rîu,și trece direct prin pod și iese în cealaltă parte.
Părinții stau acum de piatră la masă.S-au schimbat toate și pămîntul e de piatră, duhuri de piatră ,spirite de piatră, copaci de piatră, bufnițe de piatră.
Aș vrea să am o cheie să deșurubez totul.Să-mi deșurubez părinții și să-i arunc în Lună...
La televizor proteste,proteste pe televizor ,nu mă afectează.Dosar penal după proteste...
Acum părinții sînt pătrați ,și o lume pătrată.Cîini pătrați ,spirite,și bufnițe pătrate.Rîul îi duce lin din piatră în piatră,spre alt sat la sud ,în deșertul Sahara.Acolo îi pun pe ei pe toți, în deșertul Sahara.
Noaptea manîncă din drum ,pentru că nu mai e luminat.Măninc și eu un cimitir întreg.Mai stăm ,poate î-mi vine o idee.
Părinții sînt acum ca perele,se urcă la cer,spirite și duhuri ca perele,bufniță că o pară,se urcă ușor la cer.
La televizor,Marea Neagră,și niște chestii cu afumături.
Î-mi vine idea subită ,în mine adormită, să mă hrănesc .
Manînc noaptea, mănînc cimitirul,î-mi manînc sătenii ,îl manînc pe primar,mănînc rîul,copacii de ghiață, ,cîinele ,și la sfârșit dar nu în cele din urmă î-mi manînc părinții.
Că să vezi ,ce zi calmă.
Mă uit la televizor stau pe telefon și-mi mănînc părinții.Atît.