Îmi târâiam picioarele prin parc, când îmi aud mobilul zbârnâind. Oftez, dar n-am ce-i face. Datoria nu ţine cont de crăpelniţa şi şpriţul acumulate în zilele trecute.
-Da, vă rog!
-Domn detectiv Coceag? întreabă o voce gâjâită.
-Nu Cogeac, ci Hogeac.
-Mă rog, bună ziua!
-Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?
-Domne, mă cheamă Bică Puflene şi sunt din comuna Peştera. Ştiţi unde e, nu-i aşa?
-Cine, domne?
Omul pare descumpănit, dar revine.
-Comuna Peştera, domne! E în judeţu’ Constanţa.
-Da, domn Puflene, ştiu. Cu ce vă pot fi de folos?
Nenea îşi drege glasul cu două rateuri şi spune:
-Domne, mi-a dispărut toate găinile, domne! Azi dimineaţă n-am mai găsit niciuna! Şi nici pe nevastă-mea. Iaca, e de prânz, şi n-a apărut. N-a plecat ea niciodată, aşa, fără motiv.
Imaginaţi-vă ce caz mi se aşeza în drum. Să caut găini la 40 de kilometri de Constanţa şi pe lângă ele şi-o nevastă aiurită. Dar mai întâi, întrebările de rigoare:
-Ia spuneţi-mi, cocoşi aveţi?
-Apoi, nu mai am, domn detectiv, că ai mei au avut pofte de răcituri cu carne macră, că alea de porc le stătea în gât, că sunt grase, că...
-Bun, gata, am lămurit-o!
-Cum adică... aţi lămurit-o?
-Păi dacă nu mai ai cocoşi, e clar că găinile dumitale au luat drumul cucurigăilor. Cred că dacă le cauţi prin vecini, le găseşti numaidecât.
Aud prin telefon cum nea Puflene se scarpină în cap.
-Să zicem că ai dreptate, domn Cogeac...
-Hogeac, repar eu nedreptatea.
-Da, bine, cum spui dumneata, da’ cu nevastă-mea cum rămâne?
-Nea Puflene, câţi ani ai dumneata?
-Păi... 65, da’ de ce întrebi?
-Şi nevasta dumitale câţi are?
-Păi e mai tinerică, are 53.
-Păi vezi? Şi ea tot după cocoş a plecat. Şi dacă ai noroc, o găseşti şi pe ea cu găini cu tot.
Am mai auzit doar „.... de detectiv!” şi convorbirea s-a întrerupt. Nu ştiu ce-o fi vrut să zică omul dar eu m-am bucurat că am rezolvat un caz destul de dificil de la distanţă.