-I- Anul 3210, populația umană crește dramatic. După ani lungi de cercetări și Terra-formarea tuturor planetelor stâncoase din sistemul solar, omenirea încă are nevoie de spațiu în care să se extindă și planete pe care să le colonizeze. Sistemul nostru solar nu mai este suficient de mare și nu mai are mistere de cercetat pentru noi, doar pericole, deoarece tocmai a devenit o capcană mortală pentru toți locuitorii săi. Resursele sale sunt pe terminate și o mare parte dintre guvernele noului nostru imperiu aproape au acceptat genocidul ca măsură de a ține populația și nevoile sale sub control. După atâția ani de pace și dezvoltare pe toate planurile nimeni nu ar fi crezut că nu se vor descoperi căi de scăpare din astfel de situații.
Hrană există destulă, energia electrică și alte astfel de resurse parcă nu se mai sfârșesc, dar mijloacele folosite pentru a le obține sunt tot mai greu de fabricat. Spre deosebire de acestea, minereul metalic este limitat și din ce în ce mai greu și mai periculos de extras din orice, de la planete la asteroizi. Extragerea în continuare a minereului din scoarța planetelor, după secole întregi de exploatare, ar putea destabiliza majoritatea proceselor naturale. Abia dacă o planetă are destule resurse pentru populația sa, așadar este nevoie de o nouă descoperire, de un alt sistem solar care să poată să susțină viața, alte planete de explorat, cercetat și colonizat. Un motiv numai bun să ne întoarcem la întrebarea care ne-a fascinat ani de zile: Unde e toată lumea? Deja știm că universul este extrem de mare și că în el suntem doar cât un mușuroi de furnici raportat la dimensiunile uriașe ale unei planete, sau chiar mai mici, deci spațiu există din plin, dar dacă există printre alte stele alte „mușuroaie”? Dacă expansiunea noastră le face rău locuitorilor acestora? Dacă am încerca să locuim împreună și să împărțim o lume, în cazul în care și ei caută o nouă casă, de unde știm că nu suntem dăunători unii pentru alții? În astfel de condiții virușii lor ne-ar putea îmbolnăvii și ai noștri pe ei, iar bolile ar putea fi mortale pentru ambele tabere. Astfel de gânduri i-au măcinat pe cercetători încă de la apariția nevoii de a ne extinde civilizația chiar și de pe Pământ pe Marte și restul corpurilor cerești pe care le-am transformat în noile noastre case. Concluzia la care au ajuns conducătorii este una clară pentru toată lumea: În astfel de cazuri soluția este simplă, suntem noi cei care dispar, sau ei!
Mercur și Venus au fost prea fierbinți pentru a putea susține viața, doar după reglarea cantității de gaze cu efect de seră scoarța lor s-a solidificat și ele au devenit locuibile, dar pe Marte exista deja viață microbiană, și asta a dus la multe boli mortale, cel puțin la început, dar au fost milioane de decese înregistrate până când s-a descoperit leacul necesar pentru fiecare din ele, astfel de evenimente nu trebuie să se mai întâmple! Înainte de a trece la soluții extreme, conducătorii statelor tuturor acestor planete au convenit să dea o șansă căutării unor alte planete, de preferat în apropierea unei stele și dacă se poate populată doar de bacterii. Este adevărat că din acele bacterii ar putea evolua forme de viață complexe, și peste câteva milenii chiar forme de viață inteligente, dar nevoia noastră este actuală și urgentă. Nu este o crimă să strivești o insectă, doar atât puteau accepta majoritatea conducătorilor, mai îngrijorați de situația actuală a populației decât de întrebări și răspunsuri etice, morale sau de orice altă natură, nici nu se punea problema ca acele vietăți să existe dacă sunt nocive pentru noi. Zis și făcut, după încă 5 sau 6 ani de cercetare, o nouă formă de propulsie a facilitat călătoria spre alte sisteme solare, s-a construit nava, s-a ales echipajul și s-a demarat misiunea.
După un an de călătorie, echipajul navei Exploratorul Odiseu a descoperit chiar la timp o planetă locuibilă, una pe care se afla apă lichidă, dar care avea nevoie de o reglare a atmosferei pentru a fi respirabilă fără un costum special. Aceste date erau trimise către cercetători cu mențiunea că planeta a fost scanată din exteriorul atmosferei sale și că este un super-pământ de două ori și jumătate mai mare decât planeta noastră, decât Pământul, deci are suficient loc pentru milioane, chiar miliarde de coloniști, dar încă nu se știe dacă este deja populată, așadar Exploratorul Odiseu trebuie să aterizeze pe suprafață pentru a cerceta. În mod normal aterizarea pe un super-pământ este extrem de periculoasă, încât există șansa ca gravitația sa puternică să-l transforme într-o închisoare pentru o posibilă populație, dar Exploratorul Odiseu are în dotare tehnologie de vârf și poate învinge acele forțe, deci echipajul său aterizează în siguranță în câteva locuri diferite, și foarte îndepărtate unul de altul, pentru a cerceta planeta și a verifica cât mai bine posibilitățile ei de a fi Terra-formată, sau dacă există viață acolo.
Cercetătorii au descoperit tot felul de substanțe ciudate, unele dintre ele chiar nocive, dar din fericire pentru ei nu au fost contaminați, cât despre existența vieții acolo, ghinion și de data aceasta, doar microbi, nimic deosebit, dar de asemenea asta înseamnă că poate fi colonizată în termenii impuși de legea actuală. Fiind o lege instaurată în momente de criză nu ține cont decât de supraviețuirea speciei și atât. Fascinația savanților nu cunoaște limite, înainte de Terra-formare aceștia au cercetat mai în amănunt acea planetă, și este clar că a susținut viață cu ani în urmă și a fost părăsită. Acele chimicale erau produși de reacții chimice controlate, unele erau extrem de inflamabile, deci erau potrivite pentru combustibili, altele foarte lipicioase, bune pentru a crea adezivi, chiar și urme de compuși reziduali obținuți în furnale precum zgura. Este clar că a fost cândva populată, dar unde și din ce motiv s-au dus vechii colonizatori? Am putea fi și noi nevoiți, sau poate obligați să plecăm la fel ca ei? Doar cercetătorii și-au pus aceste întrebări, liderii mondiali, în schimb, au ordonat retragerea cercetătorilor și Terra-formarea planetei. Au instalat dispozitive explozibile pe fiecare munte vulcanic și le-au detonat. În câteva luni de zile, lava a acoperit întreaga suprafață uscată, și s-a solidificat la scurt timp după aceea nemaiavând ce să-i susțină arderea. În alte câteva luni de zile, cercetătorii au lucrat la reglarea atmosferei și au contaminat suprafața cu bacterii, plante și tot felul de organisme cu care omul este deja obișnuit. Acestea au eliminat orice factor patogen de pe planetă și au început să producă oxigen, pe urmă au fost adăugate animale, care au stabilit grupuri și relații de vânător-pradă sau simbioză-parazitism, reglând astfel și mai mult cantitățile de gaze din atmosferă până când omul a putut în sfârșit să pășească pe noul pământ cucerit. Toate aceste procese, cu tot cu transportul colonizatorilor, au durat aproximativ 10 ani, iar acum umanitatea este salvată, dar cu ce preț? Este adevărat că s-a redus criza și s-au descoperit o mulțime de lucruri noi, dar o întrebare îi macină mai mereu pe cercetători și anume „De ce au abandonat vechii locuitori această planetă?” Răspunsurile sunt de la „nimeni nu știe” la „nu contează” și chiar la „pământ sacru” sau „nu l-au părăsit, au fost exterminați”.
Una peste alta s-au format peste o mie de colonii, fiecare la distanțe imense una de alta, au crescut, s-au acomodat cu noua planetă și au stabilizat situația curentă a imperiului, abia acum conducătorii au început să-și pună întrebarea dacă au procedat corect, sau dacă până la urmă chiar au comis genocid. Răspunsul nu mai are nicio importanță acum, deoarece fapta a fost deja săvârșită, dar au o nouă planetă acum, iar dacă mai apare problema supra-populării, aceasta are 5 sateliți naturali numai buni de colonizat. Au numit planeta Terra Major, iar sateliții: Novaluna, Nexus, Tautanus, Scilla și Odiseu, în onoarea navei și echipajului care a descoperit-o. Acum acei oameni sunt prea bătrâni pentru a mai explora spațiul, dar fiii și fiicele lor sunt încă tineri și o pot face în locul lor. Noii astronauți au îmbrăcat costumele părinților lor și au pornit la drum, din nou în Exploratorul Odiseu, cu misiunea de a afla cine au fost cei dinaintea lor și ce s-a întâmplat cu ei. Nu au trebuit să caute prea departe, deoarece la doar câteva zeci de milioane de kilometri de ei, tot în zona habitabilă a stelei, aceștia descoperă o planetă care deja susține viață, chiar forme de viață cu inteligență avansată. În sfârșit, după atâția ani răspunsul la întrebarea lor era literalmente „la o aruncătură de băț de ei”, raportat la poziția lor actuală și distanțele galactice, desigur.
La bordul Exploratorului Odiseu se află doar 5 persoane, fiecare purtând costume spațiale create prin nano-tehnologie, cu arme încorporate în cazul în care au nevoie de ele, și deloc puține sau simple. Membrii echipajului sunt: Aurora, David, Spencer, Daniel și Leona, fiecare dintre ei fiind pregătiți pentru a fi piloți, cercetători, ambasadori dacă este cazul și în același timp soldați antrenați dacă situația cere puțină acțiune, deci nu aveau de ce se teme, doar erau bine pregătiți pentru orice. Costumele lor constau întru-un material textil modificat în așa fel încât să asigure toate nevoile organismului și o armură metalică constituită din nano-boți care o pot modifica pentru a obține orice doresc în limita cantității lor și materialelor pe care le au la îndemână. Materialul textil ține de cald, lasă pielea să respire, izolează temperatura extremă, așadar creează un climat interior potrivit pentru purtătorul său și în același timp poate fi modificat de nano-boți, pe alocuri, pentru a facilita echiparea sau dezechiparea costumului, și are de asemenea o masă redusă, fără armura din nano-boți acesta cântărește doar 3 kg. Armura exterioară este o mașinărie care se poate auto susține, așadar poate cântării chiar și câteva sute de kg.
Cu acest echipament pe ei și cu tone de provizii la bordul navei, cei 5 tineri exploratori coboară pe suprafața planetei pentru a studia localnicii și, dacă este posibil, să comunice cu ei într-un fel sau altul. Aceștia sar din navă și se ajută de propulsoarele din costumele lor pentru a ateriza în siguranță. După aterizare aceștia își încep studiul asupra formelor de viață din acea lume. În cercetarea lor aceștia dau chiar și peste locuitorii acesteia, la prima vedere fiind înalți de aproape 2 metri și înarmați.
Leona: Se pare că tocmai am dat peste comitetul de primire!
Spencer: Activați-vă scuturile și nu trageți în ei dacă nu ne atacă, nu par a ne ținti!
David: Știu și eu, țin în mâinile lor ceva ce mie-mi seamănă a lame cu tăiș de plasmă, categoric îi putem clasifica drept civilizație de tipul 1 sau 1 virgulă ceva pe scara Kardashev, poate chiar 2. Clar sunt periculoși.
Daniel: La fel și noi, și ne pregătim pentru a avansa spre nivelul 3, deci nu ne speriem de ei.
Aurora: Sunt de acord cu Spencer, nu acționăm dacă nu vor să ne facă rău, poate sunt doar curioși.
David pare puțin amuzat de replica colegei sale, și râde cât poate el de încet și fără a face mișcări bruște pentru a nu le da nativilor motive să creadă că are intenții ostile. Nativii merg în cerc în jurul lor și îi măsoară din ochi, iar ei doar întorc capetele, și nu tot corpul.
David: Doar curioși?! Presupun că după aceea vor pleca pur și simplu, corect? Dacă ar fi doar curioși atunci de ce pare că își armează armele și ne țintesc?
Spencer: Țineți minte, nu faceți nimic până când nu acționează ei mai întâi!
Nativii se învârt în cerc în jurul lor la aproximativ 3 sau 4 metri de ei, dar unul dintre aceștia se apropie încet de Daniel. El este cel mai înalt membru al echipajului și pare a fi cel mai puternic dintre ei, probabil crede că este liderul lor. Nativul și Daniel se măsoară din vedere unul pe altul și își analizează echipamentul unul altuia. La un minut de apropierea nativului, fiecare dintre ei se relaxează și așteaptă să vadă ce va face celălalt, dar nativul pare să fi luat o decizie. Acesta se pune în genunchi și se lasă pe spate până când partea superioară a armurii sale și solul formează un unghi de aproximativ 45 - 50 de gade, iar în câteva momente se deschide pieptul armurii sale și din interior curge un fel de mucus în timp ce creatura biologică iese din aceasta. Nativul ieșit din armură pare a fi gol, sau probabil poartă un costum de culoarea pielii sale, albastru deschis cu diferite nuanțe de albastru pe alocuri, ochii în totalitare negrii, un nas și o gură care seamănă cu cele ale reptilelor, și fără urmă de păr pe corp. Cei 5 tineri privesc mirați spre el, desigur căștile lor maschează expresiile faciale, și înțeleg că micul nativ din fața lor, care ajunge cam până la genunchii lor, vrea să facă cunoștință cu ei într-un mod pașnic. Daniel urmează exemplul nativului, dezactivează toate sistemele defensive ale costumului, după ce se asigură că atmosfera planetei lor este respirabilă, și se pare că este, pe urmă toate componentele metalice ale armurii sale se descompun în nano-boții care le constituie și se retrag în buzunare speciale iar acesta rămâne doar în costumul textil care-i acoperă tot corpul. Nativul s-a arătat cu totul, deci ar fi o idee bună, în condițiile bunei înțelegeri, ca Daniel să-și scoată cel puțin masca și mănușile ca micul albăstrel să vadă cu ce fel de creaturi are de-a face. După proporțiile capului și a mâinilor, este clar pentru nativi că noi suntem de cel puțin 3 ori mai mari decât ei, și că suntem destul de periculoși chiar și fără arme întrucât constituția noastră corporală ne conferă în mod clar o forță fizică superioară, viteză de mișcare mai mare decât a lor și probabil chiar și rezistență sporită la armele lor.
Leona: Cu siguranță cred că suntem prea periculoși pentru ei. Dacă am putea traduce cumva limbajul lor!
Aurora: Parcă ar fi pitici de grădină.
Spencer: Chiar aș vrea să știu ce gândesc acum, deși par a fi o civilizație care poate călători dincolo de sistemul lor solar, probabil au întâlnit alte forme de viață mai mari decât noi.
David: Imaginează-ți că te întâlnești mâine cu o creatură de 3 ori cât tine, cum te-ai simți?
Spencer: Bună întrebare! Chiar nu știu, dar știu cum s-ar simți acea creatură.
Pentru a se privi în ochi, Daniel se așază pe șezut pe suprafața pământului, iar nativul întinde mâna sa dreaptă spre el pentru a încerca un contact fizic. Daniel face la fel, dar la câteva momente, când mâinile lor se apropie suficient de mult, un arc electric din degetele lui Daniel pornește spre acel nativ, iar el moare electrocutat. Toți se sperie când ceilalți nativi recunosc moartea camaradului lor și încep să tragă spre echipajul Exploratorului Odiseu considerându-i ostili. Încep schimburi de focuri de armă, și este clar că cei 5 tineri au suficientă putere de foc pentru a-i pune pe toți la pământ, ceea ce înseamnă că îi putem invada dacă o minte bolnavă dorește asta. Din moment ce Daniel este responsabil de moartea nativului, decide că ar fi o idee bună ca restul camarazilor săi să se retragă, iar el să se predea și să caute o soluție pașnică chiar din tabăra nativilor. Acesta renunță din nou la arme și la armura metalică, le cere tuturor să se retragă și să lase totul în seama lui, iar după câteva secunde toți își iau zborul spre navă lăsându-l pe Daniel, încrezători, să rezolve problema și să găsească o cale de a le transmite că printre noi așa ceva este normal și inofensiv.
Daniel: Dragilor, eu am creat situația asta, tot eu trebuie să o îndrept. Plecați la navă și așteptați-mă acolo, voi găsi eu o cale de a le explica totul.
Spencer: Ești nebun, omule!?
Daniel: Doar îmi asum responsabilitatea pentru ce s-a-ntâmplat.
David: Sper că știi ce faci, nu vreau să culeg bucăți din tine dacă te disecă sau ceva!
Daniel: Lasă-mă pe mine să-mi fac griji pentru asta, acum plecați cu toții! Trebuie să vadă că sunt singur și neînarmat.
Ceilalți 4 au făcut cum le-a cerut Daniel, au oprit focul și au activat propulsoarele apărați fiind doar de scutul deflector al armurilor lor. Rămas singur la suprafața planetei, tânărul explorator și-a scos din nou masca, a pus-o într-un buzunar al costumului și s-a lăsat în voia lor. Nativii l-au ridicat pe cel mort, au luat costumul lui și l-au condus pe Daniel spre locul în care urma să fie studiat și probabil interogat într-un fel sau altul. La bordul Exploratorului Odiseu, ceilalți membrii au contactat ambasada imperiului și le-au dat raportul.
Spencer: Echipajul Exploratorului Odiseu către ambasada Pământului, recepție ambasada!
Ambasada: Vă recepționăm, Odiseu, care este problema?
Spencer: Trebuie să raportez o întâlnire cu forme de viață extraterestre, viață inteligentă, capabilă de călătorii între planete! Pe scurt, am aflat „Unde este toată lumea”, iar Daniel se ocupă de relațiile noastre cu ei.
Ambasada: Credeți că este posibil ca aceștia să fie foștii colonizatori ai Terrei Major?
Aurora: Nu cred asta. Pot să călătorească pe alte planete, dar nu au tehnologia necesară pentru a scăpa de forțele de atracție ale unui super-pământ, iar părinții noștri nu au descoperit urme ale existenței lor acolo.
Leona: În plus aceștia au nevoie de un mediu foarte umed, Terra Major este prea uscată și fierbinte pentru ei, au rezistență extrem de scăzută la electricitate, unul dintre ei a murit dintr-un arc electric din frecarea electro-statică dintre părul de pe piele si costumul textil, iar pe Terra Major sunt furtuni electrice frecvente. Este clar că altcineva a fost acolo, o specie mult mai avansată decât ei, poate mai avansată decât noi.
Ambasada: Extraterestru mort la prima întâlnire?! Halal primă întâlnire! A degenerat situația cumva?
David: Ne-au atacat, desigur, dar Daniel s-a oferit să se predea, întrucât el a fost cel care l-a „fulgerat” pe micul nativ.
Ambasada: Își asumă responsabilitatea pentru întâmplare, nu-i așa? Mă bucur să văd că a decis să dea un exemplu pozitiv. Descrie creaturile cu pricina!
Spencer: Arată cam ca Yoda din „Războiul stelelor”, dar sunt ceva mai scunzi și albaștri, fără păr.
Ambasada: Recepționat, Odiseu, recomand observarea de la distanță, interveniți doar dacă acești nativi încearcă să-i facă ceva inuman, nu riscați viața coechipierului vostru degeaba!
Spencer: Recepționat și terminat!
După încheierea transmisiei cei 4 tineri exploratori au trimis o dronă de supraveghere camuflată pentru a urmări traseul lui Daniel și a-i informa ce se petrece în fiecare minut cu el. Asta ar putea dura ceva timp. -I-


Va urma