În toamna lui 1942, guvernul lui Antonescu a început deportarea țiganilor în Transnistria. Decretul prevedea că aceștia vor primi pământ, la locul deportării, lucru care de fapt nu s-a întâmplat. Probabil fusese doar o capcană pentru a-i atrage și pe cei de bună credință; hoții și cerșetorii erau luați cu forța. Ba chiar mai grav unii au murit de foame și de frig, și sigur nu hoții, aceștia se descurcă întotdeauna. Despre suferințele acestora a aflat Grig câțiva ani mai târziu. Cel mai mult l-a marcat povestea despre traversarea râului Bug în bărci de carton care se îmbibau cu apă și se scufundau cu tot cu oameni; strategie folosită pentru exterminarea țiganilor.
Maică-sa, care pe atunci era la curent cu evenimentele, a fost atât de înspăimântată încât a hotărât ca Grig să studieze acasă, simțise că el mai avea nostalgia peregrinărilor cu căruța din prima parte a copilăriei. Se temea ca nu cumva să dispară în drum spre școală. Atunci i-a amenajat în baie două bare pentru exerciții fizice. Când se plictisea de învățat, făcea ridicări la bară. Ajunsese să facă cincisprezece odată