Dragă suflete,


Te-am pierdut, unde te găsesc? Eram într-un timp cele mai bune prietene. Bine, tu erai cu dramele tale pe care nu le-am putut înțelege niciodată. Eram pe același drum, ne înțelegeam mai mult decât bine până când ne-am aflat amândouă în fața unei răscruci. Trei drumuri, o singură cale. Drumul din față conținea toate plăcerile vieții, toate desfătările, toate viciile și toate tentațiile cărora mulți tineri le cad în mreje. Nu te-a tentat nici pe tine, nici pe mine. Cel din stânga era pavat cu diamante și flori parfumate. Plin de miresme îmbietoare. Din copaci cădeau flori de tei ce dansau cu mici fluturi de argint balet. Un balet grațios, plin de tandrețe. Printre flori și pomi și fluturi, draga mea, ai întrezărit un chip. Te-a amăgit imediat cu ochii căprui și buze roz și parfumate. Nici bine nu s-a apropiat și ai rămas înmărmurită. Eram speriată, simțeam că te pierd, dar oricum nu ți-a păsat de ceea ce simțeam eu. Celălalt drum era hidos și sărăcăcios. N-avea nimic din eleganța și bogăția aceluia de care tu ai rămas fermecată, dar simțeam că acesta e drumul cel bun. Și-n timp ce-mi îndreptam pașii, te-ai smuls din mine și ai fugit în brațele lui. Atât de dureroasă a fost despărțirea de tine, atât de ... atât de .De-atunci am rămas goală, cu forma ta întipărită. Am rămas în același loc în care m-ai lăsat, n-am putut să plec fără tine. Tot aștept ziua în care te vei întoarce, nu trebuie să-ți cer iertare, căci te-am iertat dinainte să-mi greşeşti. Te simt că nu ți-e bine, căci mi-a înnegrit inima în piept. Simt cum ușor-ușor se strică și nu doar de dorul tău, ci pentru că te știe că nu ești bine. Oare tu pe unde zaci?
Au trecut atâția ani de când nu ne-am văzut, atâta timp și cred c-ai îmbătrânit. Te simt bătrână și bolnavă. Te simt departe de mine. Oare ce ai făcut în tot acest timp? Am atât de multe întrebări, iar singurul răspuns care răsună ca un ecou din golul lăsat de tine este doar un stins „Sunt bine!”. Acest răspuns este pentru a mă liniști, căci te cunosc. Te știu de când erai mică, niciodată nu ai vrut să spui ce simți, ai preferat să fii mâncată de durere decât să fii umilită de recunoașterea durerii în fața celorlalți.
Cât despre mine, eu am murit de când ai plecat, cică așa se întâmplă cu trupurile goale. M-au ros viermii și au ciugulit din mine păsările cerului până am rămas doar os și golul lăsat de tine. Fără tine nimeni sunt. Oare tu ai rămas la fel, oare tot atât de bună și naivă?
Dragă suflet, te-am pierdut. Caută-mă tu ca să te găsesc!

Semnat,
Doar un trup