Luis Royo este un pictor care m-a impresionat de multă vreme prin desenele lui aparte, încărcate de un erotism sumbru. Aproape fiecare desen mi-ar inspira câte o povestire sau măcar câte un text, cum este cazul cu cel de față. Posibil să îl transform într-o povestire adevărată, dacă timpul îmi va permite.

Zâna lacului albastru.

Când s-a trezit din somn, zâna a fost înștiințată de una dintre salamandre cu întâmplările petrecute în lac și pe malurile lui. Imediat după ce a adormit, cu aproape zece ani în urmă, pe malul lacului s-au înfruntat două armate. Salamandra nu știa care dintre ele a învins, nu știa nici măcar dacă a învins vreuna, dar știa că au fost o mulțime de morți și de răniți care au umplut malurile lacului cu gemete și strigăte.
După ce s-au retras, în urma lor s-a așternut iar tăcerea și o ceață tulbure, care s-a risipit numai zilele trecute. Când au plecat, și-au luat cu ele morții și răniții; numai în partea de nord a lacului a mai rămas un războinic mort, ascuns printre niște tufișuri și pe care nu l-a văzut nimeni. Fusese un bărbat frumos cât a fost în viață, dar timpul care a trecut l-a transformat într-un schelet, ca oricare altul, cu o sabie lungă înfiptă în cap. Vietățile lacului nu au făcut nimic cu el și au așteptat să se trezească zâna, ca să hotărască ce este de făcut cu el.
Zâna, în ciuda puterilor ei, era nevoită să trăiască în cicluri de câte o sută de ani. La fiecare nouăzeci de ani, era nevoită să se retragă în palatul ei și să adoarmă pentru zece ani, vegheată doar de salamandrele și tritonii lacului. Apoi, cu puterile refăcute, se trezea și rezolva problemele apărute în timpul somnului ei.
După spusele salamandrei, trebuia mai întâi să rezolve problema scheletului din nordul lacului, fiindcă vederea lui influența negativ locuitorii amfibii din lac.
Scheletul era chiar așa cum i l-a descris salamandra și chiar și pe ea a întristat-o sabia înfiptă în fruntea războinicului.
Cu puterile pe care le avea, ar fi putut foarte ușor să-i redea viața, dar a ezitat un timp. S-a sprijinit în scutul războinicului și l-a privit lung, pe gânduri. În urmă cu vreo șapte cicluri, a mai înviat un tânăr care s-a înecat din greșeală în lacul ei. Văzându-i frumusețea, tânărul s-a îndrăgostit pe loc de ea și a renunțat la tot pentru a putea rămâne în preajma ei. Totul a mers perfect vreme de 20 și ceva de ani, dar după ce timpul a început să treacă pe lângă ei, fără ca pe ea să o atingă în niciun fel, asupra lui a coborât o tristețe grea. Într-una din zile, când bătrânețea apăsa tot mai greu asupra lui, l-a găsit înecat în lac, plutind cu fața în jos.
A jelit ani întregi după povestea ei nereușită de dragoste, dar în cele din urmă s-a consolat, dar și-a jurat să nu mai repete greșeala niciodată.
— Duceți-l pe malul apusean al lacului și îngropați-l acolo cu cinstea cuvenită, a spus ea salamandrei care stătea lângă ea în așteptare.
I-a mângâiat ușor fruntea străpunsă de sabie și s-a întors, puțin mai tristă ca de obicei, spre îndatoririle ei de zână.


Întotdeauna desenele lui Luis Royo îmi inspiră astfel de texte.
Desenul de la care a plecat textul se poate vedea aici:

https://estatesales.org/online-auctions/luis-royo-fantasy-nymph-artwork-93473413