Și Eva a purtat la vremea ei fel și fel de frunze ca să fie în trend. De la frunzulița de arțar cu despicături, la cea de mesteacăn, dințată, și până la cea de palmier cu trenă. Și-a ales frunza după anotimp. Plisată, mătăsoasă și verde exploziv, primăvara, un verde mai împlinit care să cadă greu, vara, când tentațiile sunt saline și suflă briza.Toamna, ceva mai cameleonic. Poate o frunză care bate în galben ori maro și, de ce nu, în negru onctuos. Iarna, îi plăcea să nu pună nimic. Stătea sub plapuma albă, lângă Adam, și-i șoptea fulgi pe la urechi, perechi. A, să nu uit, ea se afla mereu pe podium fiindcă nu avea emul. Adam se ruga de vânt și de ploaie. Oricum, a fost singurul norocos. Fioros de tacticos. I-a adus frunza unui măr!
Eva nu s-a lăsat până nu și-a prins-o în păr.