agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-12-23 | [This text should be read in romana] |
Autoportret
Gorun Manolescu L-am urmărit. De ce? Nu am nici o idee. Poate m-a intrigat. Într-o zi l-am văzut pe stradă cărând ceva dreptunghiular învelit în ziar, lipit cu scotch. S-a îndepărtat ezitant, ca de frică. De cine? A ajuns pe strada X, în fața unei curți în fundul căreia se află o casă destul de mare, oarecum dărăpănată. S-a oprit, uitându-se în jur cu grijă. Îl priveam de după un colț. Nu m-a văzut. A intrat. Şi eu după el. În curte era un copac. Casa avea un fel de etaj. Urcându-mă în copacul din curte, am putut să mă uit prin fereastra mare, puțin murdară, a livingului de la etaj. Am putut distinge destul de bine: eu însumi intrasem în cameră și pusesem pachetul pe o masă. Îl despachetam. A apărut un tablou, un autoportret. L-am atârnat pe perete. Apoi a dispărut. Unde? Pe perete era doar o ușă spartă. Ca în „Portretul” lui Magritte ![]()
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy