Cine a fost?

Un vis care a durat 45 de ani! O catedrală la care acum mă închin. Cea mai inteligentă şi modestă femeie pe care am întâlnit-o vreodată. Am invitat-o la Pădurea Frumuşica, undeva în Bărăgan, înfloriseră salcâmii. I-am arătat pe o ramă dintr-un stup cum albinele făceau loc Reginei. I-am spus atunci, tu eşti Regina mea şi cât am să trăiesc o să-ţi fac pârtie ca tu să străluceşti. Numai că tocmai Ea m-a susţinut într-un proces, introdusesem o locomotivă în tezaur, o vroia un muzeu din Germania. Contraexpertiza efectuată de un artist plastic susţinea că obiectul n-are nicio valoare, un hârb bun doar pentru fier vechi. Luptă, nu te lăsa doborât, mă îmbărbăta Ea. Patru ani a durat judecata. Seara îmi cânta încetişor să mă liniştească şi îmi mângâia fruntea. Palma ei catifelată îmi absorbea toate necazurile. Cât de goală e lumea fără Ea.