|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 36
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-08 | [This text should be read in romana] |
Oare voi găsi?
Caut gingăşie, tandreţe, feminătate, dar, mai ales, un pic de bunătate. Asta îi mărturiseam Cristinei, o doamnă bine făcută, care nu împlinise 54 de ani. În bazinul cu apa încălzită din Sărata Monteoru, oamenii, câţi sunt pe acolo, vin pentru recuperarea sănătăţii. Doamna surâdea uşor. Încercam să-i surprind privirea. Nu te apropia prea mult de mine, devin agitată, mă apostrofa ea, din când în când. Soţul Cristinei suferise o congestie cerebrală, iar ea, soţie devotată, l-a însoţit într-o clinică privată, câteva luni. Asta se întâmplase demult, acum se relaxa la băile sărate. În acel bazin era singura apariţie feminină cu un corp de adolescentină. Gândeam că face gimnastică de întreţinere, abdomene şi alte asemenea marafeturi. Când am întrebat-o, a râs, gena e de vină, tatăl meu niciodată n-a fost gras. Mă simţeam bine în preajma ei, îmi amintea de perioada studenţiei. Plecam totdeauna împreună de la bazin. Până la parcare făceam cam un kilometru pe jos. Râdeam, glumeam, povesteam fel de fel. Avea o maşină bengoasă, dar, cel mai mult mă intrigau rochiţele ei, cu maci, cu trandafiri roşii, erau o poezie. Într-o seară, apăruse luna, stelele sclipeau pe cer, iar în depărtare se auzea muzica de la un restaurant. După o vreme m-a întrebat apăsat, tu câţi ani ai? Spune, câţi ani? A repetat ea. Ce te-a apucat? Păi ce, eu nu ţi-am spus? S-o mint, să-i spun adevărul! Am făcut o pauză de vreo 30 de secunde. Am trecut pe 79 de ani! A făcut şi ea o pauză la fel de lungă. De azi să nu mai mă suni! Niciodată! În drum spre casă mă consolam spunându-mi: Într-o relaţie, pe lângă multe calităţi, îţi trebuie şi un pic de inteligenţă. Nu prea multă, doar cât să intueşti psihologia omului. Şi astfel, idila mea cu frumoasa doamnă Cristina s-a terminat, înainte de a începe. Am povestit întâmplarea unui prieten. Prost ai fost mă Năică, trebuia să-i mărturiseşti că n-ai împlinit 60 de ani. Sinceritatea e dăunătoare în toate împrejurările! Şi să-ţi mai spun ceva. În loc să admiraţi luna şi stelele de pe cer, trebuia s-o inviţi la restaurantul de unde auzeaţi muzica, mâncaţi, dansaţi, altă era viaţa. De acord cu tine, dar de ce m-a acceptat în preajma ei atâta vreme? Parcă n-ai şti, sufletul femeii e o enigmă! Şi chiar aşa a fost, peste trei luni şi jumătate m-a sunat ea. De emoţie i-am vorbit cu dumneavoastră. A doua zi am mers împreună la Ateneu. A cântat ca solistă fiica mea, concertul pentru vioară şi orchestră de Saint Saens.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy