Statia Ascunsa

Bine ma, acum trebuie sa iau metroul zise Alex.
Da ma da, bine, ne vedem maine, aproba Cristi.
OK.
O discutie relativ simpla intre doi prieteni dar se pare ca Alex va intra intr-ostatie de metrou gresita, mai exact in statia ascunsa.
Cu gesturi putin neindemanatice Alex isi scoase cartela de metrou si o introduse in taxator, apoi se uita in jur ciudat in starie era o liniste de mormant si nicaieri nu se vedea un suflet dar el puse asta pe seama orei tarzi in care se afla, da asta trebuia sa fie si poate ca femeia care sta la casa de bilete sa dus sa isi cumpere ceva de mancare sau poate la toaleta oricum ce mai conta, taxa si intra. Agale se indrepta spre scari, il enerva faptul ca la aceasta statie scarile rulante doar urcau, ajunse in fata scarilor si incepu sa coboare,incepu sa se gandeasca si isi aduse aminte ca metroul era singurul lucru pe care il lasase ca mosrenire comunismul sichiar si mai ciudat era cel mai bun lucru din oras, ajunse la peron si observa un loc liber intre scaunele de pe marginea peronului, se indrepta cu repeziciune spre locul liber si nu dadu nici o atentiepersoanelor ce stateau pe celelalte scaune asa cum facea de fiecare data.
Cu o privire obosita se uita la ceasul metroului care arata 00,00 normal metroul nu mai venise de probabil mai mult de 10 minute.Se relaxa usor si ce daca asta insemna ca va trebui sa astepte mai putin.
Si chiar asa se si intampla, nici nu termina bine gandul anterior si farurile meroului incepura sa se vada prin tunel.
Se ridica agale de pe scaun si se indrepta spre marginea peronului, ciudat nimeni nu parea interesat sa se urce in tren toti cu exceptia sa stateau pe scaune dar ce il interesa pe el.
Trenul trecu in viteza prin statie si nu opri,ce dracu se intampla gandi Alex nedumerit, trenul nu se putea retrage la depou pentru ca era plin cu oameni , atunci ce?
La dracu, zise el cu voce tare.
Stai jos tinere, rasuna o voce din spate.
Alex se intoarse pe loc si se uita fix la mosul ce statea pe scaun.
Ce sa intamplat tatae, de ce nu a oprit trenul?
Hm pentru ca nu ne vad.
Cum adica nu ne vad?
Da statia asta nu exista, oricum cel putin pentru ei.
Ce...cum adica nu exista,si cine sunt ei?
Ei, oamenii reali.
Pai noi ce dracu suntem, sau mai bine zis unde dracu suntem?tipa Alex nervos.
Noi suntem in alta realitate.
Dar statia?
Aaa, da. Ea exista doar ca trenurile nu opresc aici. Vezi tu, statia a fost construita dar mai tarziu au observat o greseala in planuri si nuau mai terminato iar costurile pentru a o umple cu ciment erau mari si s-au hotarat sa o lase doar ca trenurile sa nu opreasca aici.
Si voi ce cautati aici?zise Alex cuo voce speriata uitandu-se pentru prima oara in jur, si observa ca majoritatea celor care stateau pe scaune erau batrani cu barbi lungi si cenusi… ciudat, pe un scaun chiar era un schelet cu barba cenusie.
Noi am venit aici ca sa murim, raspunse batranul linistit.
Si eu, de ce sunt aici?
Nu stiu, incearca sa iti amintesti.
Da… stia de ce e aici. Isi aducea aminte o conversatie in care vorbea cu Cristi si cu alti cativa ca ar vrea sa moara. Da, chiar ciudat.
Cristi, Magda, Andrei, destul cu glumele ! iesiti afara ! striga Alex zambind.
Dar nimic… era in zadar.
Sti ce, mosule ? Eu plec d-aci.
Se indrepta iute spre scara rulanta si se urca pe ea privind in sus dar scara parea infinita, se intoarse si se uita in jos, incredibil era pe prima treapta a scari apoi observa cum scara urca usor si se mai linisti, privi din nou in sus dar scara tot parea infinita se intoarse si se uita in jos. Nu putea sa creada ce ii vedeau ochi… era tot pe prima treapta.
Scara rulanta nenorocita ! O s-o iau pe scarile normale.
Se duse la scarile normale dar acelasi lucru se intampla si acolo.
Nervos se intoarse in statie.
Bine mosule, sa zicem ca ar fi adevarat. Cum pot scapa de aici?
Murind… binenteles.
Dar daca nu vreau sa mor?
Trebuie sa fi vrut candva , altfel nu ai fi ajuns aici.
Din dreapta se auzi o voce grava, hei pustiulem, tocmai s-a eliberat un loc. Vino sa stai jos. Vocea apartinea unui batranel ce tinea in mana un schelet din care mai ramasese doar craniul, coloana vertebrala si cosul pieptului.
Ce s-a intamplat cu el?
Nimic, doar si-a depasit cu 10 ani termenul de garantie al chiriei, vezi tu, el era aici de 110 ani, zise mosul razand in timp ce arunca scheletul pe sina de metrou.
Curios Alex se indrepta spre mos apoi cu grija se uita atent la sine. Ce priveliste terifianta, un cimitir de oase ca la elefanti. Se intoarse si se uita la scaunul liber, parca il atragea. Dintrodata se simtea obosit, simti nevoia sa se aseze jos si o facu, dar cel mai ciudat lucru era ca se obisnuise cu idea ca venise aici pentru a muri.